Competence of the enforcement court to resolve objections against forced execution under the principle of uniqueness of the enforcement instance

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 1 februarie 2022 pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub nr. x/2022, contestatoarea Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., prin care a solicitat anularea încheierii din 23 decembrie 2021 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 2192/2021 constituit pe rolul S.C. B. şi C., precum şi a tuturor actelor de executare şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Judecătoria Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr. 912/2022 din 20 aprilie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, cu motivarea că debitor în prezenta cauză este Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, care are sediul în Bucureşti, structurile teritoriale neavând personalitate juridică.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6925/2022 din 13 iulie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând incidenţa în cauză a art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., esenţial pentru stabilirea instanţei de executare fiind domiciliul/sediul persoanei împotriva căreia se efectuează actele de executare, fără a conta, din această perspectivă, persoana menţionată în titlul executoriu sau cea care a formulat contestaţia la executare, aceste din urmă aspecte urmând a fi analizate, eventual, cu ocazia soluţionării fondului contestaţiei la executare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii vizează contestaţia la executare formulată de debitor privind executarea silită însăşi, toate actele de executare emise în dosarul nr. x/2021 al S.C. B. şi C., precum şi încheierea de încuviinţare a executării silite din 23 decembrie 2021 a Judecătoriei Alba Iulia.

În cauză, executarea silită a fost pornită la cererea creditorului împotriva debitorilor Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi D. S.A., în temeiul titlurilor executorii reprezentate de decizia penală nr. 580/A/23.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2012 şi decizia penală nr. 420/08.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2020, în vederea restituirii sumei de 2.000 euro, ce a fost consemnată prin recipisa nr. x din 21.02.2012 la D. S.A. pe numele lui E., la care se adaugă dobânda legală penalizatoare ce va fi calculată asupra creanţei începând cu data de 19.03.2018 până la restituirea efectivă, precum şi cheltuielile de executare silită

Contestaţia la executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, conform cărora:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe" este de competenţa exclusivă a instanţei de executare.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa de executare a fost stabilită odată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestaţiei la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanşată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviinţată executarea silită a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei care a pronunţat-o, ca având statutul de instanţă de executare.

Chiar dacă în cuprinsul C. proc. civ. nu se regăseşte o dispoziţie normativă care să statueze expres că odată ce instanţa de judecată a încuviinţat executarea silită aceasta devine competentă să soluţioneze contestaţiile la executare, în condiţiile în care există cel puţin doi debitori care au domiciliul sau sediul, după caz, în raza de competenţă a unor instanţe diferite, iar art. 651 C. proc. civ. nu cuprinde o normă de competenţă pentru soluţionarea acestor tipuri de cereri, numai această interpretare a textelor de lege incidente dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare.

Acest principiu presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare.

Or, aşa cum s-a evidenţiat şi cum reiese din dosarul de executare, toate actele de executare silită în dosarul de executare nr. 2192/2021 au fost îndreptate împotriva debitoarei Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, iar nu împotriva Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Este de menţionat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Aşadar, în aplicarea art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.