Negative competence conflict: Appellate jurisdiction follows first-instance civil section if material competence objection was rejected and unchallenged.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 8 octombrie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu intervenienţii C. şi D. (moştenitorii persoanei vinovate de producerea accidentului, D., decedat la 11 octombrie 2016) obligarea pârâtei B. S.A. la plata despăgubirilor (daune materiale si morale), reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate ca urmare a producerii unui accident auto şi a prejudiciului fizic şi psihic suferit.

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin încheierea din 18 mai 2020, a respins excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei a IV-a Civile, invocată de pârâtă, iar prin sentinţa civilă nr. 461 din 5 aprilie 2021, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta B. S.A. la plata către reclamanta A. a sumei de 725 RON reprezentând cheltuieli medicale ocazionate în urma accidentului din 8 octombrie 2016, a sumei de 79.872 RON reprezentând echivalentul câştigului din muncă pe care reclamanta a fost împiedicată să îl dobândească şi a sumei de 100.000 RON reprezentând daune morale şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3063 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta-pârâtă B. S.A., cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2019.

Prin încheierea din 24 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a acestei instanţe, a declinat competenţa soluţionării apelului şi a trimis cauza la registratura generală în vederea repartizării aleatorii la una dintre secţiile specializate din cadrul acestei instanţe (a V-a sau a VI-a), reţinând că, prin decizia nr. 13/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 721 din 11 august 2020, s-a stabilit că "în litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale şi morale formulate de terţele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulaţie, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul R.C.A., iar persoana vinovată are calitatea de intervenient forţat sau de pârât alături de asigurătorul R.C.A., cât şi în litigiile privind acţiunile în regres formulate de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, competenţa materială procesuală revine secţiilor specializate".

Curtea de apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin încheierea din 31 mai 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a IV-a a Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivare, s-a arătat că instanţa învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei primei instanţe nu mai putea să ridice problema competenţei materiale procesuale, în condiţiile în care litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de o secţie civilă a tribunalului, care a statuat în mod explicit asupra propriei competenţe, prin încheiere interlocutorie, iar partea interesată nu a înţeles să atace şi această încheiere, în acelaşi sens fiind şi decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în care s-a stabilit că, în căile de atac, se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a secţiei care a judecat litigiul în fond (par. 164).

În raport cu prevederile art. 130 alin. (2), în forma în vigoare la data înregistrării cererii introductive şi cu art. 131 alin. (1) C. proc. civ., dacă necompetenţa materială nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, instanţa rămâne competentă să soluţioneze cauza, iar invocarea ulterioară a excepţiei necompetenţei nu mai este posibilă în calea de atac, aceeaşi concluzie impunându-se, pentru identitate de raţiune, şi în ipoteza în care necompetenţa materială a fost invocată în termen, iar instanţa a respins excepţia, apreciind că este competentă să soluţioneze litigiul.

Reiese, aşadar, că în calea de atac nu poate fi infirmat criteriul pe baza căruia a fost determinată competenţa materială a primei instanţe, nici măcar pentru a fi stabilită competenţa de soluţionare a căii de atac respective, astfel încât soluţionarea pe fond a cauzei, în primă instanţă, de către o secţie civilă a tribunalului, nespecializată în litigii cu profesionişti, atrage competenţa secţiei corespondente din cadrul curţii de apel, în calea de atac a apelului, în acelaşi sens fiind şi practica instanţei supreme.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Prevederile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. statuează că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.

Litigiul are ca obiect "pretenţii" întemeiate pe răspunderea delictuală, precum şi pe dispoziţiile Legii nr. 132/2017 şi ale Normei A.S.F. nr. 23/2014, victima unui accident rutier solicitând obligarea asigurătorului de răspundere civilă auto al persoanei vinovate de producerea accidentului la plata unor despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral şi material suferit.

Cauza a fost soluţionată în primă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 461 din 5 aprilie 2021, de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a Civilă care a apreciat că este competent să soluţioneze litigiul, respingând ca neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale procesuale invocată de pârâtă.

În speţă, condiţiile prevăzute de textul de lege anterior menţionat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a soluţionării apelului a operat între două secţii ale Curţii de Apel Bucureşti, respectiv între secţia a IV-a civilă şi secţia a V-a civilă, aceasta din urmă fiind secţia în faţa căreia s-a ivit conflictul de competenţă.

Totodată, este vorba, despre competenţa materială procesuală (specializată), instanţa supremă statuând în mod consecvent - în cadrul mecanismelor de unificare jurisprudenţială (cu titlu de exemplu, deciziile R.I.L. nr. 18/2016 şi 17/2018) - asupra distincţiei între competenţa materială funcţională, stabilită după felul atribuţiilor jurisdicţionale ce revin fiecărei categorii de instanţe şi competenţa materială procesuală, care se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii şi căreia i se subsumează şi competenţa specializată.

Prin decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a statuat în sensul în care:

"Competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu completările şi modificările ulterioare."

La paragraful 164 din decizia anterior menţionată, s-a stabilit că, în căile de atac, se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.

Constatând că, în primă instanţă, cererea de chemare în judecată a fost soluţionată de un complet din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care a respins excepţia necompetenţei materiale procesuale, iar încheierea nu a fost atacată cu apel, astfel încât nu mai poate fi pusă în discuţie această chestiune, cauza se va soluţiona de instanţa superioară celei care a soluţionat fondul, anume Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, iar nu de către o secţie specializată.

Aşadar, în aplicarea art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.