Territorial jurisdiction for contract price claims: exclusive defendant domicile despite alternative place of performance

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 noiembrie 2021 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei de 810.686,36 RON.

În motivare, s-a arătat că între cele două părţi s-a încheiat contractul de furnizare nr. x/7.09.2020 având ca obiect furnizarea de cărbune energetic lignit în cantitate de 100.000 tone/lot. Pârâta avea obligaţia de plată a contravalorii lui în termen de 30 de zile de la înregistrarea facturii. În condiţiile în care creanţa sa este certă, lichidă şi exigibilă, iar plata cu întârziere atrage obligaţia plăţii dobânzii stipulate convenţional, se impune admiterea cererii.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1535, 1516, 1808 C. civ., art. 453, 451 şi 663 C. proc. civ.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bihor, arătând că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie adresată instanţei de la sediul pârâtei, care se află în mun. Târgu Jiu, în cuprinsul contractului prevăzându-se că, în măsura în care intervin divergenţe între părţi, competenţa de soluţionare aparţine instanţelor competente.

Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 32/LP/2022 din 16 februarie 2022, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prin intermediul cererii formulate reclamanta urmăreşte realizarea unui drept de creanţă, fiind incidente dispoziţiile generale instituite de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care reia regula actor sequitur forum rei.

Reţinerea incidenţei unei competenţe alternative presupune întrunirea condiţiilor speciale prevăzute de legiuitor, reclamanta făcând trimitere la dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. Din examinarea acestor dispoziţii rezultă că este posibilă învestirea unei alte instanţe de judecată în situaţia în care cererea de chemare în judecată vizează executarea contractului, iar în cuprinsul acestuia s-a prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei.

Lecturând cuprinsul contractului nr. x/7.09.2020 rezultă că nu s-a stipulat în mod distinct locul executării contractului. În aceste condiţii determinarea lui se face prin raportare la dispoziţiile legale incidente, inclusiv art. 1494 alin. (1) C. civ.

Această aplicare a unor dispoziţii legale nu determină, însă, prin extindere şi incidenţa prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. din moment ce legiuitorul a avut în vedere ca temei al determinării competenţei alternative voinţa părţilor exprimată în cuprinsul contractului încheiat între ele.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Gorj sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa nr. 61/2022 din 30 mai 2022, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, în materie de competenţă teritorială, cererea de chemare în judecată va fi introdusă la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel (art. 107 C. proc. civ.).

Art. 113 alin. (1) C. proc. civ. reglementează competenţa teritorială alternativă, în sensul că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - art. 112, mai este competentă, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei - art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., or, transpunând speţei aceste dispoziţii coroborate cu prevederile contractuale conform cărora părţile au convenit expres la art. 14.3 din contract, la capitolul "Condiţii de livrare", că locul şi livrarea cărbunelui energetic tip lignit se face "franco depozit Gara Episcopia Bihorului" - localitate aflată în circumscripţia teritorială a Tribunalului Bihor şi reclamantul alegând ca între două instanţe de judecată competente teritorial alternativ, să învestească cu soluţionarea acţiunii Tribunalul Bihor, ca instanţă de executare, fie şi în parte, a obligaţiilor contractuale, este evident că acesta are competenţa teritorială în soluţionarea prezentei acţiuni.

Ca atare, faţă de convenţia expresă a părţilor privind locul şi condiţiile de livrare a cărbunelui, se reţine că în favoarea Tribunalului Bihor operează normele de competenţă teritorială alternativă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanţe -Tribunalul Bihor şi Tribunalul Gorj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă.

În cauză, instanţa a fost sesizată cu o acţiune în pretenţii, având ca obiect plata preţului izvorât din contractul de furnizare nr. x din 7 septembrie 2020, potrivit căruia, sub denumirea marginală "Soluţionarea litigiilor", "achizitorul şi furnizorul [părţile din prezenta cauză] vor face toate eforturile pentru a rezolva pe cale amiabilă, prin tratative directe orice neînţelegere sau dispută care se poate ivi între ei în cadrul sau în legătură cu îndeplinirea contractului. Dacă după 15 zile de la începerea acestor tratative, achizitorul şi furnizorul nu reuşesc să rezolve în mod amiabil o divergenţă contractuală, fiecare poate solicita ca disputa să se soluţioneze de către instanţele necompetente, potrivit legislaţiei în vigoare" (art. 22).

Potrivit art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Această normă reglementează competenţa de drept comun din punct de vedere teritorial pentru judecata în primă instanţă, în sensul că, în absenţa unei norme contrare, instanţa competentă este cea prevăzută în art. 107 C. proc. civ.

În speţă, deşi în cuprinsul art. 14.3 din contract, s-au stabilit locul şi condiţiile de livrare a mărfii ca fiind "franco depozit Gara Episcopia Bihorului", obiectul litigiului se circumscrie obligaţiei de plată a preţului, astfel încât, din această perspectivă competenţa de soluţionare revine instanţei de la sediul debitorului, anume Tribunalului Gorj, norma de competenţă prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. vizând competenţa teritorială alternativă devenind aplicabilă.

Aşadar, în aplicarea art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.