Cassation for omission: allocation of costs unavailable when case remanded without determining losing party
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for completion of a prior cassation decision, leaving the initial cassation ruling in force, which had allowed the appellants' appeal, annulled the lower court's civil judgment, and remanded the case for retrial. The dispute concerned a procedural omission, where the plaintiffs argued that the court failed to award legal costs against the defendant in the dispositif of the decision, despite their request included in the appeal and heard during the public session. The Court determined the petition unfounded, reasoning that under Article 453(1) of the Code of Civil Procedure, legal costs are assigned to the party losing the substantive claim; because the court ordered a remand rather than a final judgment on the merits, no party was definitively determined to have lost, and thus the cost allocation must be deferred to the retrial phase. Consequently, based on Articles 444–446 of the Code of Civil Procedure, the Court held there was no judicial omission requiring completion of the decision's operative part.
Legislator headnote
AI generatedart. 444 C. proc. civ, art. 453 alin. (1) din C. proc. civ, art. 453 alin. (1) C. proc. civ, art. 444 - 446 C. proc. civ; Cassation for omission: allocation of costs unavailable when case remanded without determining losing party: The dispute concerned a procedural omission, where the plaintiffs argued that the court failed to award legal costs against the defendant in the dispositif of the decision, despite their request included in the appeal and heard during the public session. The Court determined the petition unfounded, reasoning that under Article 453(1) of the Code of Civil Procedure, legal costs are assigned to the party losing the substantive claim; because the court ordered a remand rather than a final judgment on the merits, no party was definitively determined to have lost, and thus the cost allocation must be deferred to the retrial phase. Consequently, based on Articles 444–446 of the Code of Civil Procedure, the Court held there was no judicial omission requiring completion of the decision's operative part.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the dismissal of the petition for completion of the decision.
Full text
Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022
Analizând actele dosarului şi decizia atacată, reţine următoarele:
Prin decizia nr. 1203 din 18 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2017 s-a admis recursul declarat de reclamanţii A. şi B. (decedat) şi continuat de moştenitorii săi, A., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 465 din 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, s-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza spre o nouă judecată.
În motivare, referitor la cheltuielile de judecată, s-a reţinut că, deşi în principiu admisibilă pe ideea de culpă procesuală conturată în sarcina intimatei în această fază procesuală, potrivit art. 453, 494 C. proc. civ., cererea accesorie a recurentelor privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în recurs va fi avută în vedere de instanţa de apel cu ocazia rejudecării fondului cauzei, împrejurare generată, în mod evident, de demersul acestora găsit întemeiat prin admiterea prezentei căi extraordinare de atac.
Petentele A., C. şi D., la 26 mai 2022, au formulat cerere de completare a deciziei nr. 1203 din 18 mai 2022 în temeiul art. 444 C. proc. civ., arătând că, din eroare, instanţa a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către recurenţi, în condiţiile în care acestea au fost solicitate atât prin cererea de recurs formulată, cât şi în şedinţa publică din 18 mai 2022, dată la care au avut loc şi dezbaterile asupra recursului.
Analizând cererea formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., partea care cade în pretenţii, anume partea care a pierdut procesul, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În cazul în care instanţa dispune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, nu se poate reţine că a fost pronunţată o soluţie prin care litigiul a fost tranşat, în sensul stabilirii părţii căzute în pretenţii. Astfel, cheltuielile de judecată aferente recursului urmează a fi avute în vedere în rejudecare, cu luarea în considerare a întregului parcurs al procesului, cum, de altfel, instanţa supremă însăşi a reţinut în partea finală a considerentelor deciziei a cărei completare se solicită.
Altfel spus, la acest moment procesual, nu poate dispune asupra cheltuielilor de judecată pretinse de recurentele-reclamante în recurs, întrucât nu s-a stabilit în mod definitiv culpa procesuală în litigiul dedus judecăţii, deci nu s-a tranşat asupra aspectului privind "partea care a pierdut procesul" în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ..; în consecinţă, nu se poate reţine omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanţa de recurs procedând în mod deliberat în maniera arătată.
Aşadar, cererea de completare a dispozitivului deciziei menţionate va fi respinsă, faţă de prevederile art. 444 - 446 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea formulată de petentele C., A., D. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1203 din 18 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.