Unpaid transport invoices claim upheld after cassation appeal quashed as inadmissible

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Analizând actele dosarului şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei de 424.824,28 RON reprezentând contravaloarea facturilor emise în temeiul contractului de transport nr. x din 16 martie 2009 şi a dobânzii legale de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului.

Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 165/2020 din 16 octombrie 2020, a admis cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtă să plătească reclamantei suma de 424 824,28 RON şi dobânda legală calculată la această sumă, începând cu data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a acesteia.

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 468/2021 din 16 septembrie 2021, a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, pârâtă C. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinere, s-a arătat că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1556 si art. 1557 C. civ., cu trimitere şi la prevederile care guvernează procedura insolvenţei, anume Legea nr. 85/2014, respectiv transporturile rutiere, în speţă Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 980/2011, pârâta aflându-se în imposibilitate obiectivă de executare a contractului de transport.

Reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., a depus întâmpinare, prin care a invocat şi excepţia nulităţii recursului, solicitând, în principal, anularea acestuia, iar, în subisidiar, respingerea ca nefondat.

Recurenta - pârâta C. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului.

Înalta Curte, raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepţia nulităţii recursului, care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea criticilor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde critici ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

În speţă, Înalta Curte constată că, deşi prin memoriul de recurs recurenta a indicat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinerile dezvoltate nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de textul legal citat.

Astfel, recurenta nu a arătat care sunt normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greşit de instanţa de apel.

Aşadar, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. a fost invocat formal, urmărindu-se o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a elementelor factuale ale cauzei.

Argumentele recurentei exprimă nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de apel şi nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate şi excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict şi limitativ în art. 488 C. proc. civ., situându-se în afara ariei de competenţă a instanţei de recurs.

Reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, obligaţie neîndeplinită de către recurentă şi că, în acest context, nu se mai impune analizarea fondului cauzei, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 468/2021 din 16 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.