Patrimonial liability claim: failure to rule on resumption of suspended proceedings and violation of procedural resumption rules

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Analizând actele dosarului şi încheierea recurată, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă la 12 martie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta Direcţia Silvică Maramureş a chemat în judecată pe pârâţii A. şi B., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 54.752 RON, din care 52.252 RON reprezintă plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, respectiv suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la care a fost obligată reclamanta în dosarul nr. x/2014, reprezentând prejudiciu produs din vina salariaţilor nominalizaţi, ca urmare a neexecutării sau a executării necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu.

Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, prin încheierea din 29 iunie 2018, a admis excepţia propriei necompetenţe materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile, de Contencios

Administrativ şi Fiscal, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la 22 martie 2018 sub numărul x/2008*.

Prin sentinţa civilă nr. 981 din 4 iulie 2019, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 1759/2019 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, a casat în tot sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Maramureş, secţia I civilă, complet specializat în materia conflictelor de muncă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 632 din 10 iulie 2020, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă a luat act de renunţarea la judecata cererii de chemare în garanţie, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul A., a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâtul A. la plata către reclamantă a sumei de 29.922 RON, cu titlu de despăgubiri şi a respins ca neîntemeiată cererea formulată împotriva pârâtului B..

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul A. a declarat apel.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului.

La data de 29 aprilie 2021, apelantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea din 16 iunie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a menţinut măsura suspendării, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva încheierii din 16 iunie 2021, pârâtul A. a declarat recurs, solicitând anularea încheierii recurate.

În motivare, recurentul-pârât a arătat că a solicitat curţii de apel acordarea unui termen de judecată în vederea soluţionării litigiului pe calea medierii, potrivit art. 65 alin. (1) din Regulamentul intern al Regiei Naţionale a Pădurilor nr. 5158/TT din 17 mai 2021, părţile având posibilitatea de a solicita amânarea cauzei, chiar şi în ipoteza în care aceasta ar fi în stare de judecată, în situaţia în care doresc soluţionarea amiabilă a procesului prin încheierea unei tranzacţii; or, în condiţiile în care solicitarea poate fi făcută şi numai de una dintre părţi, refuzul instanţei de a dispune acordarea unui termen de judecată este rodul unei interpretări rigide a normelor legale incidente.

Faţă de data începerii procesului, în temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 18 mai 2022, recursul a fost admis în principiu şi a fost fixat un termen în şedinţă publică, în vederea soluţionării acestuia.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate care se încadrează în prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Obiectul prezentului recurs este reprezentat de o încheiere pronunţată de instanţa de apel cu privire la un incident procedural ivit pe parcursul soluţionării apelului declarat de pârâtul A. împotriva unei sentinţe pronunţate în soluţionarea unei acţiuni în răspundere patrimonială.

Astfel, prin cererea formulată la 29 aprilie 2021, pârâtul A. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, aceasta fiind suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform încheierii din 4 noiembrie 2020 .

La 11 iunie 2021, pârâtul A. a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, anexând în susţinerea acesteia cererea formulată în atenţia conducerii R.N.P. - ROMSILVA R.A. .

Curtea de apel Cluj, prin încheierea recurată, a menţinut măsura suspendării, fără a se pronunţa asupra cererii de repunere pe rol a cauzei şi a celei privind acordarea unui nou termen de judecată .

Plecând de la dispoziţiile legale incidente în cauză, anume art. 415 pct. 1 C. proc. civ.., conform căruia "judecata cauzei suspendate se reia: 1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor" [...], Înalta Curte constată că acest text de lege impunea instanţei de apel să observe manifestarea de voinţă evidentă a părţilor, anume că, prin cererile formulate, pârâtul A. a insistat în judecata cauzei. Or, instanţa de apel avea îndatorirea să se pronunţe asupra acestora şi, ulterior, în condiţiile în care nu s-a solicitat judecarea în lipsă, să suspende din nou cauza în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar nu să menţină măsura suspendării, cum în mod greşit a procedat.

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de casare cuprinde, cu excepţia regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări.

Principiul disponibilităţii, consacrat de art. 9 C. proc. civ., vizează posibilitatea părţilor de a determina etapele pe care un proces le-ar putea parcurge, principiul aflării adevărului (art. 22 alin. (6) C. proc. civ.) obligă instanţa să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, iar principiul contradictorialităţii prevăzut la art. 14 alin. (6) C. proc. civ. obligă instanţa să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.

Nerespectarea principiilor ce guvernează dreptul procesual civil produce o vătămare a drepturilor părţilor şi se sancţionează cu nulitatea actelor procedurale îndeplinite.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că încheierea recurată este lovită de nulitate, întrucât încalcă dispoziţiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu principiile anterior evocate, dar şi ordinea de soluţionare a incidentelor procedurale.

Având în vedere cele reţinute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe care, în rejudecare, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale, va proceda la pronunţarea şi soluţionarea tuturor cererilor formulate de părţile din proces, în consonanţă, cu principiile fundamentale anterior evocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva încheierii din 16 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.