Cessation of individual debt recovery action upon finality of insolvency opening decision under Article 75 of Law No. 85/2014

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 25 iunie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti - R.A. (în continuare, R.A.T.B.) a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 411.202 RON, din care 397.584 RON contravaloarea abonamentelor de o zi achiziţionate de aceasta prin S.M.S. în lunile februarie 2015 (parţial) - mai 2015 şi suma de 13.618 RON, reprezentând penalităţi de întârziere egale cu dobânda legală penalizatoare, datorate pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale şi calculate până la data achitării debitului principal, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

La 22 octombrie 2015, prin încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2015, împotriva pârâtei a fost deschisă procedura insolvenţei.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2015, pronunţată în cauza de faţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 2589 din 11 decembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a constatat încetarea acţiunii judiciare, conform art. 75 alin. (1) teza a IV-a din Legea nr. 85/2014.

Împotriva sentinţei civile nr. 2589 din 11 decembrie 2020, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1055 din 8 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 1055 din 8 iunie 2021, reclamanta Societatea de Transport Bucureşti S.T.B S.A. (fostă R.A.T.B.) a declarat recurs, solicitând casarea în tot a hotărârii atacate şi menţinerea suspendării de drept a cauzei, invocând ca temei prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinere, autoarea căii de atac a criticat decizia recurată din perspectiva aplicării greşite a normelor de drept material de către instanţa de apel; sub acest aspect, evocând dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, a arătat că repunerea pe rol a unei cauze suspendate în temeiul acestui text de lege vizează numai situaţiile în care efectele hotărârii de deschidere a procedurii au fost înlăturate sau procedura insolvenţei a fost închisă, fără a se dispune radierea debitorului.

Or, în opinia recurentei-reclamante, întrucât anterior pronunţării deciziei recurate, Tribunalul Bucureşti, secţia VII-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1766 din 1 aprilie 2021, a aprobat raportul final al administratorului judiciar al intimatei-pârâte, iar în baza art. 175 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a închis procedura insolvenţei şi a dispus reinserţia debitorului în activitatea de afaceri, erau incidente dispoziţiile art. 75 alin. (1) tezele a II-a şi a III-a din aceeaşi lege.

A mai arătat că, prin apelul declarat, aceasta a criticat atât soluţia de repunere pe rol a cauzei, cât şi pe cea de încetare a acţiunii judiciare dispusă de aceeaşi instanţă.

Conchizând, a afirmat că în mod netemeinic s-a menţinut sentinţa primei instanţe, având în vedere că hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva intimatei-pârâte a rămas definitivă ulterior suspendării de drept a cauzei, iar repunerea pe rol a procesului s-a realizat fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Faţă de data începerii procesului, în temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea din 18 mai 2022, recursul a fost admis în principiu şi a fost fixat un termen în şedinţă publică, în vederea soluţionării acestuia.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Din analiza literală şi logico-gramaticală a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) mai sus enunţate rezultă că în măsura în care deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva unei societăţi care are calitatea de pârâtă într-o acţiune prin care un creditor urmăreşte să îşi realizeze o creanţă asupra acesteia, intervine în timp ce un asemenea proces se află pe rol, judecata trebuie obligatoriu suspendată, iar la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii se impune, de o manieră categorică, încetarea respectivei acţiuni juridice.

Această dispoziţie legală imperativă îşi găseşte resortul în caracterul colectiv şi concursual al procedurii de insolvenţă; creditorilor le este interzis nu numai să iniţieze noi acţiuni judiciare ori extrajudiciare, pentru a-şi realiza creanţele asupra averii debitorului, ci şi să le mai continue, dacă erau deja începute, urmând ca valorificarea drepturilor de creanţă să aibă loc în cadrul procedurii speciale de insolvenţă, derogatorie de la dreptul comun.

Susţinerile recurentei-reclamante nu vor fi primite, deoarece textul prevede, ca singură condiţie pentru a se dispune încetarea judecăţii unor astfel de acţiuni, rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei.

Astfel, de la data deschiderii procedurii insolvenţei sunt suspendate de drept toate acţiunile judiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, iar după rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei, astfel de acţiuni încetează.

Din interpretarea coroborată, sistematică a dispoziţiilor legale menţionate cu prevederile art. 114 din Legea nr. 85/2014 rezultă că, după deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului, valorificarea drepturilor creditorilor se poate face numai în cadrul procedurii concursuale, colective a insolvenţei prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor, împrejurare care presupune în mod necesar ca judecata pe cale separată a acţiunilor pentru realizarea creanţelor împotriva averii debitoarei să înceteze după momentul rămânerii definitive a hotărârii de deschidere.

Astfel prin încheierea de şedinţă din 2 octombrie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă s-a dispus deschiderea procedurii generale împotriva pârâtei din prezenta cauză, ceea ce a avut drept justă consecinţă suspendarea cauzei în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, conform încheierii din 27 noiembrie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Ulterior, ca efect al rămânerii definitive a încheierii anterior menţionate (aşa cum rezultă din adresa nr. x/7.09.2022), s-a dispus încetarea judecăţii cauzei, în temeiul alin. (1) ultima teză al art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Întrucât textul anterior menţionat prevede, după cum s-a arătat, faptul că singura condiţie pentru a se dispune încetarea judecăţii este rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei, în mod corect instanţele de fond au dat eficienţă art. 75 din Legea nr. 85/2014; din această perspectivă, hotărârea instanţei de apel este legală, iar criticile recurentei care vizează aplicarea greşită a legii nu au caracter întemeiat, urmând a fi înlăturate.

Referitor la repunerea pe rol a cauzei pretins făcută cu încălcarea articolului anterior menţionat, Înalta Curte constată că hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei rămâne definitivă la data expirării termenului de exercitare a apelului, dacă nu a fost atacată cu apel, sau la data pronunţării hotărârii din apel, în măsura în care apelul a fost respins.

Până la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de insolvenţă, executările silite sunt doar suspendate, măsură justificată de împrejurarea că potrivit art. 75 alin. (1) teza a III-a din Legea nr. 85/2014, în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178, se poate solicita repunerea pe rol a acestora. De asemenea, în cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate, potrivit tezei IV alin. (1) al aceluiaşi articol.

Recurenta-reclamantă induce o confuzie între repunerea pe rol a acţiunilor judiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, revocării acesteia, închiderii procedurii sau desfiinţării în calea de atac a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei şi necesitatea adoptării măsurii de repunere pe rol a acţiunilor suspendate în scopul încetării acestora.

Or, repunerea pe rol a prezentei cauze s-a făcut tocmai pentru a se da eficienţă prevederilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 şi în vederea asigurării dreptului constituţional la apărare al părţilor, art. 153 C. proc. civ., cu denumirea marginală "Obligaţia de a cita părţile" statuând că instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat.

Trebuie precizat totodată că, deşi repunerea pe rol a prezentei cauze în vederea încetării acţiunii, a fost urmată de închiderea procedurii insolvenţei debitoarei, în temeiul art. 175 alin. (1) din Legea nr. 88/2014 (iar nu a art. 178 din lege), cu consecinţa reinserţiei acesteia în activitatea economică, această împrejurare este lipsită de relevanţă din perspectiva legalităţii soluţiei recurate, contrar susţinerilor recurentei, căreia îi revenea obligaţia valorificării prezumtivei creanţe împotriva debitoarei, născută anterior deschiderii procedurii concursuale, exclusiv în cadrul acesteia, prin înscrierea la masa credală, fiind de principiu că reluarea activităţii economice a debitorilor nu poate fi grevată de potenţiale drepturi de creanţă, năsute anterior procedurii speciale finalizate.

Aşadar, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurentă nu au aptitudinea de a contura nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aşa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea de Transport Bucureşti STB S.A. împotriva deciziei civile nr. 1055 din 8 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.