Recusal of request for provisional suspension of execution declared inadmissible; appeal rejected and costs imposed on appellant

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la 3 februarie 2022, sub nr. x/2022, petenta Autoritatea de Supraveghere Financiară a chemat-o în judecată pe intimata A., solicitând instanţei să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 403 din 28 ianuarie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării aceleiaşi sentinţe.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 450 alin. (1) şi (5) raportat la art. 997 C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondată cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei primei instanţe şi a obligat-o pe petentă la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.785 RON.

Împotriva acestei încheieri, petenta a declarat recurs prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate de intimată.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul are ca obiect încheierea din 22 februarie 2022, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a soluţionat cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei primei instanţe, întemeiată pe dispoziţiile art. 450 alin. (1) şi (5) raportat la art. 997 C. proc. civ.

Potrivit art. 450 alin. (5) C. proc. civ., "până la soluţionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. (4)."

Conform art. 719 alin. (7) C. proc. civ., "dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac (…)"

În interpretarea şi aplicarea acestor texte de lege a fost pronunţată decizia în interesul legii nr. 8 din 27 aprilie 2015, prin care s-a statuat că cererea de suspendare provizorie se judecă de un complet format din doi judecători şi că instanţa se pronunţă asupra cererii prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că:

"(...) art. 1.000 alin. (1) din C. proc. civ. permite derogări ("dacă prin legi speciale nu se prevede altfel") de la regula privind calea de atac deschisă împotriva hotărârii prin care se ordonă măsuri provizorii, astfel încât se impune interpretarea art. 450 alin. (5) din C. proc. civ. în sensul că, în privinţa căii de atac, care interesează în cauză, se aplică prevederile art. 719 alin. (7) din C. proc. civ., însemnând că hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac. (...) Aşadar, sintagma "prin ordonanţă preşedinţială", regăsită în art. 450 alin. (5) din C. proc. civ., nu înseamnă în mod necesar aplicarea tuturor normelor titlului VI din cartea a VI-a a C. proc. civ., intenţia legiuitorului în elaborarea normei desprinzându-se din context, fiind suficientă, pentru ca trimiterea să nu fie lipsită de efecte, asigurarea finalităţii menţionate anterior. (...) Astfel, deşi art. 450 alin. (5) din C. proc. civ. trimite la alin. (2) şi (3) din art. 719 din C. proc. civ., alin. (7) din acelaşi articol reglementează o formă particulară de ordonanţă preşedinţială, iar prevederea privind imposibilitatea exercitării oricărei căi de atac corespunde mai bine urgenţei presupuse de suspendarea provizorie. (...) Ca atare, suntem în prezenţa unei derogări de la dispoziţiile art. 1.000 alin. (1) din C. proc. civ., în sensul că hotărârea prin care se soluţionează cererea întemeiată pe art. 450 alin. (5) din C. proc. civ. nu este supusă vreunei căi de atac."

Dat fiind că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată prin decizia în interesul legii nr. 8 din 27 aprilie 2015 se impune a fi respectată şi în prezenta cauză având ca obiect suspendarea provizorie a executării.

Nu poate fi primită susţinerea recurentei în sensul că este aplicabil art. 1.000 alin. (4) C. proc. civ., care prevede că, în toate cazurile în care competenţa de primă instanţă aparţine curţii de apel, calea de atac este recursul, dispoziţiile alin. (1)-(3) aplicându-se în mod corespunzător. Aceasta deoarece regimul juridic al căilor de atac din materia ordonanţei preşedinţiale de la art. 1.000 C. proc. civ. nu se aplică cererilor de suspendare provizorie, astfel cum rezultă din considerentele deciziei în interesul legii nr. 8 din 27 aprilie 2015.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că încheierea prin care a fost respinsă cererea de suspendare provizorie a executării nu este supusă niciunei căi de atac.

Menţiunea din dispozitivul încheierii recurate, "cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte cazuri decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac. Relevant în acest sens este art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Pentru aceste motive, în temeiul art. 719 alin. (7) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentă împotriva încheierii din 22 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurentă la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.165 RON, constând în onorariul de avocat, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva încheierii din 22 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Obligă pe recurentă la plata către intimata A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.165 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2022.