Review motion against remand decision inadmissible due to lack of "evocation of the merit"

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 18 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei:

1. să constate că prin nulitatea absolută parţială a clauzei referitoare la dobândă în partea privind dobânda de referinţă variabilă şi aducerea la îndeplinire a obligaţiei de modificare a clauzei pe baza unei negocieri între părţi finalizate fără consens din culpa exclusivă a pârâtei, în cazul contractelor de credit nr. x din 24 octombrie 2007 şi nr. 1874 din 25 octombrie 2007, cuantumul dobânzii este de 1,2%, respectiv de 2,5% pe an, după primul an, pe întreaga perioadă de creditare;

2. să oblige pârâta la restituirea integrală a sumelor încasate necuvenit cu titlu de dobândă, care nu au fost restituite prin decizia nr. 2123 din 20 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă şi au devenit certe şi lichide, în urma constatării caracterului abuziv al clauzei privind dobânda de referinţă variabilă din ambele contracte de credit;

3. să oblige pârâta la încetarea perceperii dobânzii de 3,5% pe an stabilite abuziv la 2 august 2016 şi la emiterea unui nou grafic de rambursare care să prevadă o dobândă de 1,2% pe an, în cazul contractului de credit nr. x din 24 octombrie 2007;

4. să oblige pârâta la restituirea integrală a sumelor încasate necuvenit cu titlu de dobândă începând cu 2 august 2016, reprezentând diferenţa dintre dobânda percepută abuziv şi dobânda de 1,2% pe an, după primul an, în cazul contractului de credit nr. x din 24 octombrie 2007;

5. să oblige pârâta la plata dobânzii legale de la data perceperii fiecărei sume lunare şi până la data restituirii pentru sumele încasate cu titlu de diferenţă de dobândă, comision de administrare şi comision de urmărire riscuri;

6. să oblige pârâta la actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor percepute necuvenit cu titlu de: 6.1. dobândă de referinţă variabilă; 6.2. diferenţă între dobânda percepută abuziv începând cu 2 august 2016 şi dobânda de 1,20% pe an, după primul an, în cazul contractului de credit nr. x din 24 octombrie 2007; 6.3. comision de administrare, în cazul ambelor contracte de credit; 6.4. comision de urmărire riscuri, în cazul contractului de credit nr. x din 25 octombrie 2007;

7. să oblige pârâta la plata de despăgubirilor în cuantum de 250.000 RON pentru prejudiciile morale cauzate reclamantului de faptele ilicite.

Prin sentinţa civilă nr. 1403 din 22 mai 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumelor încasate cu titlu de comision de administrare şi cu titlu de comision de urmărire riscuri, în temeiul clauzelor stipulate la art. 9 lit. c) şi f) din contractul de credit nr. x din 25 octombrie 2017 şi la art. 9 lit. b) din contractul de credit nr. x din 24 octombrie 2007, dobânzi ce vor fi calculate de la data încasării fiecărei sume şi până la 9 noiembrie 2015; a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate; a obligat pe reclamant la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.500 RON.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.

Prin decizia civilă nr. 1623 din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă şi a admis apelul declarat de apelantul-reclamant împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a obligat-o pe pârâtă să înceteze perceperea dobânzii în cuantum de 3,5% pe an şi să plătească reclamantului inclusiv rata inflaţiei aferentă monedei euro pentru sumele încasate cu titlu de comision de administrare şi comision de urmărire riscuri aferente contractelor de credit, calculate de la data perceperii fiecărei sume şi până la 9 noiembrie 2015; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi.

Prin decizia nr. 572 din 9 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursurile declarate împotriva deciziei atacate, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat schimbarea în parte a deciziei atacate în privinţa capetelor de cerere nr. x şi 6.4.

În motivare, a susţinut că decizia instanţei de apel a fost casată în tot, deşi soluţiile date capetelor de cerere nr. x şi 6.4. nu au fost criticate prin cererile de recurs.

În drept, a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca lipsită de interes, iar în subsidiar, ca nefondată, precum şi obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

Revizuentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimată.

Excepţia lipsei de interes a fost respinsă la termenul din 27 septembrie 2022 pentru motivele expuse în practicaua prezentei decizii.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivului de revizuire invocat, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută pentru motivele prevăzute la pct. 1-11.

Conform art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Din analiza coroborată a acestor texte de lege rezultă că revizuirea poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul; de la această regulă este exceptată revizuirea întemeiată pe motivele prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 şi pct. 7-11.

Cerinţa privind evocarea fondului implică fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în fazele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la situaţia de fapt stabilită de instanţele devolutive.

În oricare dintre aceste ipoteze, evocarea fondului presupune ca instanţa să fi dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese dată până în acel moment.

În calea de atac a recursului, hotărârile care evocă fondul sunt numai acelea prin care instanţele de recurs casează cu reţinere şi, în urma rejudecării cauzei, dezleagă raportul juridic dedus judecăţii.

În schimb, hotărârile intermediare prin care instanţa de recurs casează cu trimitere nu îndeplinesc această cerinţă, întrucât în acest caz raportul juridic litigios urmează a fi dezlegat de instanţa căreia îi este trimisă cauza spre o nouă judecată.

Pornind de la această interpretare, Înalta Curte reţine că cererea de revizuire este întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care nu figurează printre cele exceptate de la cerinţa evocării fondului.

Cererea de revizuire are ca obiect decizia nr. 572 din 9 martie 2022, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursurile, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Cum decizia de casare cu trimitere nu se circumscrie hotărârilor care evocă fondul, rezultă că revizuirea exercitată împotriva acestei decizii nu întruneşte cerinţa impusă de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Nefiind îndeplinită cerinţa de admisibilitate privitoare la evocarea fondului, nu se mai impune examinarea motivului de revizuire invocat de revizuent.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei instanţei de recurs.

Faţă de soluţia de respingere a cererii de revizuire, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe revizuent la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.344,35 RON, reprezentând onorariul de avocat, conform dovezilor aflate la dosarul de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 572 din 9 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Obligă pe revizuent la plata către intimata B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.344,35 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2022.