Binding force of criminal judgment in civil regression action: Res judicata bars re-examination of joint and several liability of administrative authorities as co-participants in illicit land sales.

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la 15 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Gârcina a chemat-o în judecată pe pârâta A., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 395.963,2 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei prin înstrăinarea unor terenuri ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 19 mai 2008 şi nr. 3208 din 24 iulie 2008.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1.349 C. civ.

Reclamanta a formulat cerere adiţională prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 60.000 RON, în temeiul art. 1.384 C. civ., iar ulterior a precizat acţiunea, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 69.289,86 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 441/C din 5 iunie 2019, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 36.549,2 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 207/2020 din 15 iunie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva sentinţei atacate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acţiunea; a obligat-o pe intimata-reclamantă la plata către apelanta-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat admiterea căii de atac şi casarea deciziei atacate.

În motivare, a susţinut că instanţa de apel a golit de conţinut hotărârea penală de condamnare a intimatei-pârâte şi de obligare la plata în solidar a daunelor materiale şi morale pentru vânzarea ilicită a unor terenuri.

Astfel, a subliniat că, respingând în tot acţiunea, instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale prin care s-a statuat obligativitatea plăţii în solidar a daunelor materiale şi morale către părţile civile.

În plus, a învederat că instanţa de apel nu a expus motivele pentru care a înlăturat obligaţia de plată în solidar a daunelor pretinse în procesul penal.

De asemenea, a criticat considerentele prin care instanţa de prim control judiciar a apreciat că nu se poate determina gradul de participare la săvârşirea faptei ilicite pentru care intimata-pârâta a fost condamnată.

Sub acest aspect, a subliniat că instanţa de apel a înlăturat obligaţia de plată în solidar, reţinând doar în sarcina recurentei-reclamante obligaţia de plată a daunelor.

Astfel, a învederat că deşi intimata-pârâtă a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni ce a cauzat un prejudiciu în valoare de 428.703,86 RON, aceasta a plătit în cursul executării silite doar suma de 24.414 RON, la care se adaugă suma de 335.000 RON, încasată din vânzările ilicite.

În final, a arătat că instanţa de apel a omis faptul că suma încasată din vânzările ilicite a fost utilizată pentru plata daunelor materiale şi morale către părţile civile din procesul penal, fiind astfel prejudiciat bugetul local cu respectiva sumă.

În drept, au fost invocate motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 10 februarie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 17 mai 2022, Înalta Curte a admis în principiu recursul, stabilind termen de judecată pentru soluţionarea acestuia în şedinţă publică.

Examinând decizia recurată în raport cu motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Autoarea recursului susţine, în esenţă, că instanţa de apel a golit de conţinut hotărârea penală de condamnare a intimatei-pârâte şi de obligare la plata în solidar a daunelor materiale şi morale pentru vânzarea ilicită a unor terenuri, soluţia de respingere în tot a acţiunii în regres echivalând cu stabilirea doar în sarcina recurentei-reclamante a obligaţiei de plată a daunelor.

Aceste critici se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă."

Acest text de lege reglementează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat care presupune existenţa unei chestiuni litigioase definitiv tranşate între aceleaşi părţi, ce nu mai poate fi repusă în discuţie într-un proces ulterior, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Conform art. 28 alin. (1) teza I C. proc. pen., "hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o."

Astfel, dezlegările definitive ale instanţei penale cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o se impun a fi respectate de către instanţa civilă, aceste chestiuni nemaiputând fi repuse în discuţie într-un proces civil ulterior.

În aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a respins acţiunea în regres, apreciind că este greşită concluzia primei instanţe conform căreia reclamanta nu este răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat. În argumentarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că: voinţa de a vinde terenurile din patrimoniu aparţine consiliului local, primarul fiind obligat prin lege să ducă la îndeplinire cele hotărâte de către organul deliberativ; dat fiind că în hotărârea penală nu se face nicio distincţie cu privire la întinderea răspunderii şi la rolul deliberativ al consiliului local, în cadrul căruia primarul nu are drept de vot şi fără de care nici nu putea exista vânzarea terenurilor, rămâne instanţei civile să determine dacă comuna se putea întoarce, în temeiul art. 1.384 C. civ., să solicite întreg debitul de la fostul primar şi în cadrul acestui regres să analizeze vinovăţia şi gradul de participare a fostului primar la producerea prejudiciului; comuna este obligată să răspundă solidar ca şi coparticipant, nu în calitate de angajator, chiar dacă în dosarul penal nu au fost inculpate şi alte persoane dintre cele care au hotărât prin vot liber vânzarea terenurilor (…).

Aceste argumente care au fundamentat concluzia instanţei de apel conform căreia inclusiv recurenta-reclamantă răspunde pentru prejudiciul cauzat în calitate de coparticipant încalcă autoritatea de lucru judecat atât a sentinţei penale nr. 40/P din 9 mai 2017 a Tribunalului Neamţ, secţia Penală, cât şi a deciziei penale nr. 1317 din 23 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia Penală pentru Cauze cu Minori şi de Familie, pronunţate în dosarul nr. x/2015.

Astfel, instanţele penale au condamnat-o numai pe intimata-pârâtă pentru săvârşirea faptei penale cauzatoare de prejudicii, recurenta-reclamantă fiind obligată în solidar cu intimata-pârâtă la plata despăgubirilor, în calitate de parte responsabilă civilmente, iar nu de coparticipant la săvârşirea faptei penale.

Ca atare, răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii cu privire la care s-a statuat că întruneşte cerinţele constitutive ale unei infracţiunii a fost stabilită exclusiv în sarcina intimatei-pârâte.

De altfel, instanţele penale au înlăturat apărările intimatei-pârâte referitoare la pretinsa vinovăţie a consilierilor locali.

Astfel, prin sentinţa penală nr. 40/P din 9 mai 2017, Tribunalul Neamţ, secţia Penală a înlăturat apărarea potrivit căreia inculpata a executat doar dispoziţiile hotărârilor Consiliului Local Gârcina, reţinând că, astfel cum reiese din probele cauzei, iniţiativa adoptării acestor hotărâri a aparţinut inculpatei care, ştiind că părţile civile au titluri de proprietate pe terenurile în cauză, a iniţiat procedura trecerii terenurilor în domeniul privat al comunei, apoi a iniţiat adoptarea hotărârilor prin care terenurile erau scoase la vânzare, iar apoi a procedat la vânzarea efectivă a acestora.

De asemenea, prin decizia penală nr. 1317 din 23 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia Penală pentru Cauze cu Minori şi de Familie a reţinut că poziţia procesuală a inculpatei este oscilantă şi că la data iniţierii proiectelor de hotărâre cunoştea amplasamentele terenurilor aparţinând părţilor civile, aşa cum rezultă din coroborarea probelor sus-menţionate, atitudinea acesteia de a prezenta o altă situaţie consilierilor locali şi ulterior notarului, denotând tocmai intenţia sa infracţională de a obţine o hotărâre a Consiliului Local, prin încălcarea prevederilor legale, pentru a da o aparenţă de legalitate actelor de vânzare a terenurilor - despre care cunoştea că nu sunt în proprietatea UAT Gârcina.

În acest context, instanţa de apel nu putea repune în discuţie într-o acţiune în regres chestiunea răspunderii consilierilor locali din moment ce instanţele penale au apreciat că nu poate fi atrasă răspunderea lor.

În consecinţă, nerespectarea de către instanţa de apel a dezlegărilor date prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în procesul penal cu privire la persoana răspunzătoare de săvârşirea faptei penale cauzatoare de prejudicii atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Dat fiind că incidenţa acestui motiv de recurs atrage casarea totală a decizei recurate, devine inutilă examinarea criticilor subsumate celorlalte motive invocate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei atacate, pe care o va casa şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În rejudecare, instanţa de apel va avea în vedere că soluţia primei instanţe de admitere în parte a acţiunii a fost apelată numai de pârâtă, apelul urmând a fi soluţionat cu respectarea principiului consacrat de art. 481 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Gârcina împotriva deciziei civile nr. 207/2020 din 15 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2022.