Damages for destroyed machinery upheld; defendant's appeal over procedural fault and costs dismissed.

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la 15 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 104.000 euro sau contravaloarea în RON a acestei sume, reprezentând contravaloarea utilajului distrus de pârâtă cu ocazia efectuării transportului pe ruta Italia-România şi a dobânzii legale de 5%, calculate de la data producerii evenimentului şi până la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1.955, art. 1.961, art. 1.984-1.985 C. civ.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a societăţii C. S.R.L., solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la plata despăgubirii cuvenite reclamantei, în baza poliţei de asigurare, valabilă până la 31 decembrie 2015.

Chemata în garanţie a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, faţă de calitatea sa de mandatar al asigurătorului D..

Pârâta a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în garanţie prin care a solicitat obligarea asigurătorului D. în solidar cu C. S.R.L.

Prin încheierea din 13 octombrie 2016, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii modificării cererii de chemare în garanţie, a unit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu fondul şi a dispus introducerea în cauză a asigurătorului.

D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie formulate împotriva sa şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 119/2018 din 16 martie 2018, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 104.000 euro sau contravaloarea acesteia în RON la data plăţii, a dobânzii legale aferente începând cu 23 noiembrie 2015 şi până la data plăţii şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 38.233 RON; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie C. S.R.L. şi a obligat-o pe pârâtă la plata către chemata în garanţie a cheltuielilor de judecată în sumă de 35.347,14 RON; a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva chematei în garanţie D., pe care a obligat-o la plata către reclamantă a sumelor la care a fost obligată pârâta faţă de reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel atât pârâta, cât şi chemata în garanţie D., aceasta din urmă apelând şi încheierile din 13 octombrie 2016 şi 9 noiembrie 2017.

Prin decizia nr. 507/2019 din 18 decembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză.

Prin decizia nr. 270/2020 din 9 septembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de intimata-reclamantă şi a dispus completarea dispozitivului deciziei instanţei de apel, în sensul obligării apelantei-pârâte şi apelantei-chemate în garanţie la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 30.000 RON.

Împotriva deciziei instanţei de apel, pârâta a declarat recurs.

În motivare, a susţinut că instanţa de apel a apreciat în mod greşit că sunt incidente dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. în privinţa brokerului de asigurare chemat în garanţie, în condiţiile în care s-a stabilit că acesta nu are calitate procesuală pasivă.

Astfel, a arătat că nu putea fi reţinută culpa sa procesuală pentru chemarea în garanţie a brokerului de asigurare, deoarece acesta a comunicat poliţa de asigurare şi datele asigurătorului după promovarea acţiunii.

În acest context, a menţionat că nu ar fi chemat în judecată brokerul de asigurare dacă ar fi cunoscut identitatea asigurătorului.

Autoarea recursului a mai arătat că instanţele devolutive au omis să-i acorde cheltuielile de judecată solicitate în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., deşi partea care a pierdut procesul este asigurătorul D..

Totodată, a învederat că nu a fost convocată de către expert pentru a participa la efectuarea expertizei din apel, în condiţiile în care celelalte părţi au fost convocate, inclusiv brokerul de asigurare în privinţa căruia s-a stabilit că nu are calitate procesuală pasivă.

În final, recurenta-pârâtă a arătat că nu a fost convocată de expert la efectuarea expertizei încuviinţate în apel.

În drept, au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-chemată în garanţie C. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 3 martie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 17 mai 2022, Înalta Curte a respins excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, pe care l-a admis în principiu.

Examinând decizia recurată în raport cu motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că instanţa a apel a apreciat în mod greşit că sunt incidente dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu putea fi reţinută culpa sa procesuală pentru chemarea în garanţie a brokerului de asigurare, în condiţiile în care acesta a comunicat poliţa de asigurare şi datele asigurătorului după promovarea acţiunii.

Aceste critici se încadrează în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Analiza acestui text de lege relevă că acordarea cheltuielilor de judecată se fundamentează pe culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul. Culpa procesuală poate fi reţinută atât în cazul soluţionării litigiului pe fond, cât şi în temeiul unei excepţii procesuale.

Astfel, formularea unei cereri împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă permite acesteia să recupereze cheltuielile de judecată efectuate de la partea care a chemat-o în mod nelegal în proces.

Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă a chemat-o în garanţie pe C. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirii cuvenite intimatei-reclamante, în baza poliţei de asigurare.

Calitatea de broker de asigurare a chematei în garanţie rezultă din chiar conţinutul poliţei de asigurare indicate de recurenta-pârâtă în cererea de chemare în garanţie.

Relevantă în acest sens este clauza stipulată la pct. 9.1 din poliţa de asigurare, care prevede că raporturile de afaceri dintre asigurat şi societatea de asigurare se vor desfăşura prin intermediul C. S.R.L. şi că toate declaraţiile făcute de brokerul de asigurare se consideră a fi transmise asigurătorului (…).

Dat fiind că poliţa de asigurare a fost emisă către recurenta-pârâtă, în calitate de asigurat, aceasta nu poate invoca cu succes lipsa culpei sale procesuale pentru chemarea în garanţie a brokerului de asigurare.

În plus, culpa procesuală a recurentei-pârâte rezultă inclusiv din menţinerea poziţiei sale procesuale în faţa primei instanţe, în sensul obligării brokerului de asigurare alături de asigurătorul D. la plata despăgubirilor.

Astfel, după invocarea de către chemata în garanţie a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, autoarea recursului şi-a modificat cererea de chemare în garanţie, în sensul obligării asigurătorului în solidar cu brokerul de asigurare, deşi putea solicita obligarea doar a asigurătorului.

De altfel, la termenul din 29 septembrie 2016, reprezentantul recurentei-pârâte a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că brokerul de asigurare răspunde în calitate de reprezentant al asigurătorului în baza raportului contractual dedus judecăţii.

Ca atare, indicarea calităţii de broker de asigurare în cuprinsul poliţei de asigurare, dublată de menţinerea poziţiei procesuale în faţa primei instanţe, în sensul obligării acestuia la plata despăgubirilor alături de asigurător, relevă culpa procesuală a recurentei-pârâte pentru atragerea şi menţinerea în proces a unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Autoarea recursului mai susţine că instanţele devolutive au omis să-i acorde cheltuielile de judecată solicitate în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., deşi partea care a pierdut procesul este asigurătorul D..

Potrivit art. 444 alin. (1) teza I C. proc. civ., "dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare."

Conform art. 445 C. proc. civ., "îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444."

În aplicarea acestor dispoziţii, Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă putea invoca pretinsa omisiune a instanţelor devolutive de obligare a asigurătorului la plata cheltuielilor de judecată numai în cadrul procedurii de completare a hotărârii reglementate de art. 444 C. proc. civ.. Or, această parte nu a formulat o cerere de completare a sentinţei primei instanţei şi nici a deciziei instanţei de apel.

În aceste condiţii, criticile referitoare la pretinsa omisiune a instanţelor devolutive de obligare a asigurătorului la plata cheltuielilor de judecată nu pot fi examinate în cadrul recursului declarat împotriva deciziei instanţei de apel, faţă de interdicţia prevăzută de art. 445 C. proc. civ.

Autoarea recursului mai susţine că nu a fost convocată de către expert pentru a participa la efectuarea expertizei încuviinţate în apel. Contrar acestei aserţiuni, recurenta-pârâtă a fost convocată de către expert pentru efectuarea expertizei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, astfel cum s-a reţinut prin încheierea din 30 octombrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, care nu a fost atacată cu recurs.

Prin urmare, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt nefondate.

Recurenta-pârâtă a invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă nu a indicat în cererea de recurs normele de drept material pretins încălcate sau greşit aplicate, nefiind formulate critici de nelegalitate care să poată fi subsumate acestui motiv.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare invocate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.950 RON, reprezentând onorariul de avocat, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 507/2019 din 18 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.950 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2022.