Labor dispute appeal declared inadmissible as final on merits under labor code provisions

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, sub nr. x/2021, contestatorul A. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei S.C. B. S.R.L. Iaşi, prin care solicită obligarea agentului economic S.C. B. S.R.L. de a emite o nouă dispoziţie de încetare a contactului de muncă, legală, fără acea menţiune de absenţe nemotivate şi plata de către S.C. B. S.R.L., prin reprezentant legal, a sumei de 2000 RON daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 2141/12.10.2021, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L. Iaşi.

A anulat Decizia de încetare a contractului de muncă al salariatului A., emisă de intimată sub nr. x/04.01.2021 în ceea ce priveşte menţiunea de la pct. 1 privind zilele pontate nemotivat.

A obligat intimata S.C. B. S.R.L. să plătească contestatorului A. suma de 500 RON cu titlu de daune morale.

A respins cererea contestatorului privind anularea cererii de demisie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimata S.C. B. S.R.L., considerând-o nelegală şi netemeinică.

Prin decizia nr. 136/2022 din 22.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale s-a admis apelul formulat de S.C. B. S.R.L. Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 2141 din 12.10.2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi sentinţă pe care o schimbă în parte.

S-a respins ca neîntemeiată cererea contestatorului A. având ca obiect obligarea intimatei S.C. B. S.R.L. la plata daunelor morale şi s-a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei ce nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs A., prin care a solicitat "anularea deciziei de apel şi menţinerea deciziei instanţei de fond", fără a indica motivele de casare pe care îşi întemeiază recursul.

Intimata S.C. B. S.R.L. nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind "conflictele de muncă şi de asigurări sociale".

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. statuează că "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

Astfel, acţiunea, introdusă pe rolul instanţelor la 12.01.2021, are ca obiect obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. de a emite o nouă dispoziţie de încetare a contactului de muncă al reclamantului A., fără acea menţiune de absenţe nemotivate şi plata de către pârâtă a sumei de 2000 RON daune morale, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă.

În acest sens, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului, iar dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii statuează că "hotărârile pronunţate în fond sunt definitive".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 274 Codul Muncii.

În aceste condiţii, în speţă, decizia dată în apel nu întruneşte condiţia cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind definitivă de la pronunţare, situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 136/2022 din 22 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 136/2022 din 22 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022.