Pension recalculation claim: Inadmissibility of cassation in social insurance matters under the exclusive appeal provision

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 18.11.2020 şi precizată in timpul judecaţii, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CASA DE PENSII BUCUREŞTI, solicitând instanţei anularea Deciziei de revizuire pensie nr. x/5.02.2020 şi emiterea unei noi decizii cu stabilirea unui punctaj corect retroactiv, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 400 RON reprezentând diferenţa dintre drepturile de pensie cuvenite prin utilizarea unui p.m.a. de 1.64453 puncte faţă de 1.65149 primite.

Prin sentinţa civilă nr. 2183 din data de 25.03.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 6204/2021 din 2 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 2183 din data de 25.03.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., fără a indica motivele de casare pe care îşi întemeiază calea de atac, recurentul solicitând revizuirea drepturilor de pensie în baza prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, prin culegerea corectă a datelor din cartea de muncă conform înscrisurilor transmise în original, cât şi revizuirea calcului punctajului anual pentru perioada 1996 - 1997; 2001 - 2003, în baza unui Punctaj mediu anual de 1,65454 puncte şi nu de 1,65149 astfel cum a rezultat conform Deciziei din 5.02.2020 cu aplicarea art. 107 alin. (2) din acelaşi act normativ, termenul de prescripţie de 3 ani privind restituirea sumei de 420 (384+36) RON, respectiv suma de 1048 RON.

Intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI nu a depus întâmpinare.

Analizând recursul, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 6204/2021 din 2 decembrie 2021, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 2183 din data de 25.03.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Acţiunea în care a fost pronunţată hotărârea recurată vizează un litigiu de asigurări sociale prin care reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei x/5.02.2020 prin care i-au fost revizuite drepturile de pensie şi emiterea unei noi decizii cu stabilirea unui punctaj corect.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Totodată, dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Astfel, decizia civilă nr. 6204/2021 din 2 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, care a făcut obiectul cererii de recurs, este definitivă.

Prin urmare, din interpretarea coroborată a normelor legale precitate rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând dispoziţiile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 6204/2021 din 2 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 6204/2021 din 2 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022.