Insurance contract damages excluded from cassation appeal under Law No. 310/2018 amendment

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 18.09.2019, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. şi pe intervenientul forţat C., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale şi la plata sumei de 5000 euro cu titlu de despăgubiri patrimoniale, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 2081/05.08.2020, Tribunalul Ilfov a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13740,02 RON, reprezentând daune materiale, suma de 150000 euro, reprezentând daune morale, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă, calculată conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data scadenţei, 03.10.2018, până la data achitării efective a debitului principal; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva sentinţei au formulat apel reclamanta A. şi pârâta B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 1933/A/9.11.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 2081/05.08.2020 pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă B. S.A.

A admis apelul formulat de apelanta-pârâtă, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul obligării pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 30.000 de euro, la cursul valutar BNR de la data plăţii; a păstrat sentinţa în ceea ce priveşte cuantumul daunelor materiale şi obligarea pârâtei la plata şi a dobânzii legale penalizatoare aferente daunelor morale şi materiale.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 de RON, parte din cheltuielile de judecată de la prima instanţă.

A respins cererea apelantei-pârâte de obligare a apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în apel ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate, iar prin decizia pe care o va pronunţa instanţa de recurs să dispună acordarea de despăgubiri nepatrimoniale în vederea acoperirii în integralitate a prejudiciului nepatrimonial suferit de recurenta A. ca urmare a evenimentului rutier din 03.10.2018, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile netimbrării şi inadmisibilităţii recursului.

Stabilind că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, la termenul din 21 septembrie 2021, Înalta Curte a rămas în pronunţare cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1933/A din 9 noiembrie 2021, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a soluţionat, cu caracter definitiv, acţiunea promovată de reclamanta A., având ca obiect pretenţii izvorâte dintr-un contract de asigurare, fiind astfel dedusă judecăţii o cerere privitoare la despăgubiri în materie de asigurări.

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 18 septembrie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele din materia asigurărilor.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte, raportat la dispoziţiile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1933/A din 9 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1933/A din 9 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022.