Health Ministry’s limitation challenge fails; appellate remand in patient’s biocide damages action upheld.

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 25.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea în solidar a pârâţilor (ce s-au făcut culpabili, în egală măsură, de comercializarea, cu rea credinţă, către unităţi spitaliceşti, precum Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, de substanţe biocide ineficiente ori diluate), la plata către reclamantă: a sumei de 5.000 euro, cu titlu de daune materiale (reprezentând, în principal, cheltuieli cu medicaţia), în echivalent RON, la curs curent de schimb BNR; a sumei de 200.000 euro, în echivalent RON, la curs curent de schimb BNR, cu titlu de daune morale-nepatrimoniale, în vederea unei juste compensări a suferinţelor fizice şi psihice îndurate, precum şi din perspectiva afectării ireversibile a calităţii vieţii personale şi a integrării sale socio-profesionale, în urma contractării unor infecţii nozocomiale cu potenţial letal.

Prin încheierea din 16 septembrie 2020, Tribunalul Bucureşti a încuviinţat cererea reclamantei A. de introducere în cauză a Spitalului Ploieşti şi Ministerul Sănătăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 872/31.03.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată de Spitalul Judeţean Ploieşti şi Ministerul Sănătăţii, ca neîntemeiată. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Spitalul Judeţean Ploieşti, invocată de acest pârât. A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judeţean Ploieşti ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâţi prin întâmpinări şi a respins cererea ca prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., solicitând anularea sentinţei apelate şi, în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată.

SPITALUL JUDEŢEAN PLOIEŞTI a formulat apel incident, împotriva sentinţei civile nr. 872 din 31 martie 2021 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care a solicitat anularea sentinţei apelate şi respingerea acţiunii formulată împotriva Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 135/A din 26 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 872/31.03.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ PLOIEŞTI, ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă. A fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, E. S.R.L., B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. prin lichidator F. S.R.L.. A fost anulată în parte sentinţa apelată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. A fost păstrată soluţia dată de prima instanţă excepţiilor inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti. A fost respins apelul incident formulat de Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, împotriva sentinţei civile nr. 872/31.03.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva deciziei nr. 135/A din 26 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, Ministerul Sănătăţii a declarat recurs.

Motivele invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul-pârât susţine că decizia recurată este nelegală fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material. În susţinerea acestui motiv de recurs, recurentul redă dispoziţiile art. 194 alin. (1) lit. a) şi art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. şi arată că acestea sunt aplicabile în cauză. În acest sens, susţine că în cazul în care pedeapsa ar fi orientată spre minim, atunci termenul de prescripţie este de 5 ani, pedeapsa prevăzută la art. 194 C. pen. fiind de la 2 la 7 ani.

Totodată, recurentul-pârât arată că nu există nicio dovadă cu privire la data infectării cu fiecare agent patogen al intimatei-reclamante, astfel încât momentul de la care curge termenul de prescripţie este data producerii accidentului, respectiv în noaptea 19/20 decembrie 2013. Prin urmare, recurentul consideră că instanţa de fond în mod corect a reţinut că intimatei-reclamante fiindu-i produsă o infirmitate fizică permanentă, termenul de prescripţie este de 5 ani şi s-a împlinit la 20.12.2018, în raport de prevederile art. 194 alin. (1) lit. a) şi art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen.

Recurentul-reclamant susţine că prin decizia nr. 1448 din 23 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă s-a stabilit că tragerea la răspundere civilă a persoanei vinovate pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită, infracţiune, poate avea loc în tot intervalul de timp în care persoana vinovată poate fi trasă la răspundere penală, şi nu prin adăugarea acestui interval la cei 3 ani de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi persoana care răspunde de ea în conformitate cu dispoziţiile art. 2517 şi art. 2528 alin. (1) C. civ.

În continuare, recurentul-pârât face o amplă prezentare cu privire la atribuţiile Ministerului Sănătăţii în procedura de aprobare a utilizării produselor biocide, precum şi menţiuni privind actele normative elaborate de către Ministerul Sănătăţii care reglementează achiziţia şi punerea pe piaţă a produselor biocide.

În concluzie, recurentul-pârât solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea cererii.

În drept, recurentul a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata S.C. E. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului.

Intimatul Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Criticile referitoare la soluţionarea greşită a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune nu vor fi însuşite de Înalta Curte deoarece instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile 1.394 C. civ., în conformitate cu care:

"În toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripţii mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripţie a răspunderii penale se aplică şi dreptului la acţiunea în răspundere civilă."

Totodată, instanţa supremă reţine că potrivit prevederilor art. 194 alin. (1) lit. a) C. pen., fapta prevăzută la art. 193 care a cauzat o infirmitate se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.

Înalta Curte constată că, aplicând prevederile art. 1394 C. civ., art. 194 alin. (1) lit. a) şi art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. la situaţia de fapt, instanţa de apel a constatat în mod legal că termenul de prescripţie aplicabil în speţă este de 8 ani, termen care a început să curgă de la data producerii accidentului, respectiv 20.12.2013 şi s-a împlinit la 20.12.2021, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată de către intimata-reclamantă A., sens în care instanţa de apel în mod corect a admis apelul intimatei-reclamante pe acest aspect.

Astfel cum s-a stabilit în doctrină şi jurisprudenţă, prescripţia extinctivă se întemeiază pe culpa titularului unui drept subiectiv care neglijează exerciţiul acestuia înăuntrul termenului legal, având caracter de sancţiune, or în cauză, Înalta Curte reţine că instanţa de apel în mod judicios a reţinut neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului marerial la acţiune, faţă de împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost depusă la 25.11.2019, iar termenul de prescriţie s-a împlinit la 20.12.2021.

Referitor la jurisprudenţa instanţei supreme la care face referire recurentul-reclamant, respectiv decizia nr. 1448 din 23 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, precum şi susţinerile acestuia prin care prezintă atribuţiile Ministerului Sănătăţii în procedura de aprobare a utilizării produselor biocide şi actele normative elaborate care reglementează achiziţia şi punerea pe piaţă a acestor produse, Înalta Curte constată că nu reprezintă veritabile critici de nelagilitate în raport de decizia atacată, ci aspecte factuale care nu pot fi analizate în etapa procesuală a recursului.

Se reţine că recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că a fost indicat formal la finalul cererii de recurs, fără ca recurentul-pârât să expună argumente pentru motivul de recurs invocat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL SĂNĂTĂŢII împotriva deciziei civile nr. 135/A din 26 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL SĂNĂTĂŢII împotriva deciziei civile nr. 135/A din 26 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2022.