Exclusion of judicial fee dispute from extraordinary appeal for annulment due to lack of statutory grounds

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 18 aprilie 2022, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 2737 din 15 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 2737 din 15 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost anulată contestaţia în anulare formulată de A. împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

Contestatoarul susţine în esenţă că deşi a achitat taxa judiciară de timbru în dosarul având ca obiect strămutarea procesului, nu avea această obligaţie, având în vedere dispoziţiile art. 28 şi art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă) şi art. 503 alin. (2) C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanţei de recurs).

Potrivit art. 503 alin. (1), hotărârile definitive por fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Contestaţia în anulare specială reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi promovată în patru cazuri distincte:

1. atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Înalta Curte reţine că prezenta contestaţie în anulare, neîncadrată în drept de către contestator, a fost formulată împotriva deciziei civile nr. 2737 din 15.12.2021 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat contestaţia în anulare formulată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

În speţă, criticile formulate de contestator nu indică vreunul din motivele prevăzute de lege, nu vizează niciuna dintre neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de prevederile art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., ci sunt, în esenţă, nemulţumiri care privesc obligarea acestuia la plata taxei judiciare de timbru într-un litigiu având ca obiect strămutare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată nefiind suficientă, în măsura în care nu se circumscriu motivelor prevăzute de lege.

Fiind o cale de retractare, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond din cadrul litigiului, soluţionate de instanţă în mod definitiv.

Prin urmare, întrucât motivele contestaţiei formulate de contestator nu se pot încadra în cazurile expres prevăzute la art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., criticile neavând legătură cu neregulile procedurale prevăzute de textele menţionate, ca motive legale ale contestaţiei în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2737 din 15 decembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2737 din 15 decembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2022.