Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in individual labor dispute

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09 decembrie 2019, pe rolul Tribunalului Iaşi, sub numărul x/2019, A. a formulat în contradictoriu cu Direcţia Judeţeană de Pază şi Protecţie Iaşi, contestaţie împotriva deciziei nr. 130 din data de 05 decembrie 2019, solicitând anularea acesteia, reintegrarea pe postul deţinut anterior concedierii sau pe un alt post, în funcţie de recomandările medicale, plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, de care ar fi beneficiat de la momentul concedierii şi până la momentul pronunţării unei hotărâri definitive şi irevocabile în acest litigiu, obligarea pârâtei la plata tuturor salariilor restante, începând cu data de 05.12.2019, obligarea pârâtei la predarea arhivei statelor de plată, obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului creat în acest mod, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 182 din data de 05 februarie 2021, Tribunalul Iaşi a respins contestaţia formulată de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 130/2019, în contradictoriu cu intimata Direcţia Judeţeană de Pază şi Protecţia Iaşi. A obligat contestatorul să achite intimatei suma de 3000 RON reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 965/2021 din 7 decembrie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia tardivităţii apelului şi, în consecinţă, a respins, ca tardiv apelul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 182 din data de 05 februarie 2021 pronunţata de Tribunalul Iaşi, sentinţă pe care a păstrat-o. În baza art. 451 C. proc. civ. a redus cuantumul onorariului achitat pentru avocaţii aleşi de către intimata Direcţia Judeţeană de Pază şi Protecţie Iaşi de la suma de 3000 RON la suma de 1500 RON şi a obligat pe A. la plata în favoarea intimatei a sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii A., prin mandatar B., a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac formulate.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca neîntemeiat. Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului.

Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 965/2021 din 7 decembrie 2021, prin care Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia tardivităţii apelului şi, în consecinţă, a respins, ca tardiv apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 182 din data de 05 februarie 2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi, sentinţă pe care a păstrat-o.

Înalta Curte reţine că decizia civilă nr. 965/2021 din 7 decembrie 2021, pronunată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, este o hotărâre pronunţată în apel, în cadrul unui litigiu din materia conflictelor de muncă, fiind astfel o hotărâre definitivă.

Potrivit dispoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, hotărârile instanţei de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din acelaşi act normativ. Art. 216 din Legea nr. 62/2011 statuează că prevederile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Ca urmare, decizia împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac de retractare, respectiv decizia civilă nr. 965/2021 din 7 decembrie 2021, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând dispoziţiile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A., prin mandatar B. împotriva deciziei civile nr. 965/2021 din 7 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Litigii de muncă şi asigurări.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. prin mandatar B. împotriva deciziei nr. 965/2021 din 7 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2022.