High Court lack of material jurisdiction over County Court employment judgment: exclusive appellate competence of Court of Appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal for lack of material jurisdiction and declined competence in favor of the Ploiești Court of Appeal, which is the hierarchically superior instance competent to hear the recourse against the first-instance judgment. The case involved an employment dispute where the employer sought the return of an unused advance amount from a former employee, who had previously won a judgment from the Prahova County Court ordering the employee to pay the difference in currency conversion terms, while the employee’s counterclaim for unpaid daily allowances was rejected. The decisive legal basis for the procedural ruling was the combined interpretation of Articles 96(3), 97(1), and 483(4) of the Civil Procedure Code, under which the High Court lacks jurisdiction to review decisions of County Courts (Tribunals), as such appeals must be directed to the respective Court of Appeal, and the decision is final with no further appeal available.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 483 C. proc. civ, art. 483 alin. (4) C. proc. civ, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004; High Court lack of material jurisdiction over County Court employment judgment: exclusive appellate competence of Court of Appeal: The case involved an employment dispute where the employer sought the return of an unused advance amount from a former employee, who had previously won a judgment from the Prahova County Court ordering the employee to pay the difference in currency conversion terms, while the employee’s counterclaim for unpaid daily allowances was rejected. The decisive legal basis for the procedural ruling was the combined interpretation of Articles 96(3), 97(1), and 483(4) of the Civil Procedure Code, under which the High Court lacks jurisdiction to review decisions of County Courts (Tribunals), as such appeals must be directed to the respective Court of Appeal, and the decision is final with no further appeal available.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe provisions cited in the dispositive to legally ground the admission of the material lack of jurisdiction exception and the declination of competence to the hierarchically superior court.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.448,81 euro, cu titlu de prejudiciu produs prin nerestituirea diferenţei avansului spre decontare acordat de către A. S.R.L., precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul demers judiciar.
Prin sentiţa civilă nr. 926 din 23 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, a fost admisă în parte cererea principală, formulată de reclamanta-pârâtă A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B.. A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant B., ca neîntemeiată. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.448,60 euro, în RON, la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând diferenţă avans. S-a luat act că reclamanta îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs B.. Cererea de recurs a fost înregistrată la data de 13.10.2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Recurentul-pârât susţine că sentinţa civilă este nelegală conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., întrucât conţine motive contradictorii şi încalcă normele de drept material în vigoare.
Totodată recurentul susţine că intimata-reclamantă, în calitate de angajatoare, nu i-a acordat drepturile băneşti salariale cu titlu de diferenţă diurnă în sumă de 752,27 euro.
Prin încheierea de şedinţă din 11 mai 2022 cauza a fost suspendată potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La 26 mai 2022, recurentul a formulat cerere de repunere pe rol şi a fost fixat termen de judecată cu citarea părţilor la 21 septembrie 2022.
Examinând, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii de recurs, instanţa supremă reţine următoarele:
Obiectul prezentului recurs este sentinţa civilă nr. 926 din 23 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, într-un litgiu de muncă.
Competenţa de soluţionarea a acestei căi extraordinare de atac se stabileşte prin interpretarea coroborată a prevederilor art. 96 pct. 3, ale art. 97 pct. 1 şi ale art. 483 C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (4) C. proc. civ., recursul se soluţionează de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, curţile de apel fiind competente a judeca recursuri, în cazurile anume prevăzute de lege. Tot legiuitorul stabileşte care sunt situaţiile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează această cale de atac împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale mai sus menţionate, prin considerentele Deciziei nr. 18/2018, pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reţinut că organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Prin urmare, competentă a soluţiona prezentul recurs este Curtea de Apel Ploieşti, aceasta fiind instanţa ierarhic superioară Tribunalului Prahova care a pronunţat sentinţa atacată.
Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi ale art. 483 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia necompetenţei materiale referitor la soluţionarea recursului declarat în cauză de recurentul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 926 din 23 iunie 2020, pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia I civilă şi, în consecinţă, va declina competenţa soluţionării cererii de recurs în favoarea Curţii de Apel Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitor la soluţionarea recursului declarat de recurentul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 926 din 23 iunie 2020, pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia I civilă.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de recurs în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2022.