Cassation appeal annulled for failure to develop legal grounds, upholding liability order for damages from industrial explosion

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 iulie 2016, pe rolul Tribunalului Braşov, sub număr de dosar x/2016, reclamanta A. S.A. (fosta S.C. A. S.A. şi S.C. B.), în insolvenţă, a chemat în judecată pe pârâţii C. şi D. S.A. ZARNEŞTI, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata următoarelor sume:

- 1.002.559,42 RON reprezentând prejudiciu efectiv, constând în c/valoarea materialelor si manoperei aferente reparaţiilor pentru repunerea în funcţiune a cuptoarelor electrice avariate în urma exploziei din anul 2003, din secţia Oţelăria Electrica nr. 2;

- 573.928 USD reprezentând beneficiul nerealizat constând în pierderile de producţie şi vânzări înregistrate pe perioada staţionării cuprinse între data de 18 decembrie 2003 - 04 ianuarie 2004;

- 5.100 RON reprezentând: cheltuieli judiciare către stat în sumă de 1600 RON şi 3.500 RON cheltuieli cu expertizele judiciare efectuate în dosarele penale;

- dobânda legală datorată pentru perioada cuprinsă între data de 18 decembrie 2003 până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 600/C din data de 06.08.2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.A. (fosta S.C. A. S.A. si S.C. B.), în insolvenţă, în contradictoriu cu pârâta D. S.A. şi, în consecinţă:

A fost obligată pârâta D. S.A. să achite reclamantei suma de 153.380,21 cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 367.478,74 RON cu titlu de dobândă legală, pentru perioada cuprinsă între data de 19 decembrie 2003 - 16 iulie 2020 şi, în continuare, până la data achitării efective.

S-au respins restul pretenţiilor, ca nefondate.

A fost obligată pârâta D. S.A. să achite reclamantei suma de 8.720 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată prin întâmpinare de pârâta D. S.A. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procesul penal, în cuantum total de 70.174,4 RON.

S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul C., ca nefondată.

A fost obligată reclamanta să achite pârâtului C. suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta D. S.A. ZARNEŞTI a formulat apel prin care a solicitat admiterea cererii de apel şi judecând pe fond, să se respingă în totalitate cererea de chemare în judecată şi să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarele penale şi în acest dosar.

Prin decizia civila nr. 1186/Ap din 2 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a fost respins apelul declarat de apelanta - pârâtă D. S.A. Zărneşti împotriva sentinţei civile nr. 600/C din 6 august 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei civile nr. 1186/Ap din 2 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, pârâta D. S.A. ZARNEŞTI a declarat recurs indicând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

In argumentarea cererii de recurs, se susţine, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 998-999 C. civ. de la 1864 cu referire la condiţiile, care trebuie îndeplinite, cumulativ, pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Cu titlul prealabil, se menţionează că litigiul de faţă a parcurs, doua faze procesuale: faza procesului penal şi faza procesului civil.

Considerentele deciziei civile nr. 1186/Ap din 2 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016, nu fac decât să reia, la indigo, considerentele sentinţei civile nr. 600/C/06.08.2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, în dosarul nr. x/2016.

Răspunderea civilă delictuală, aşa cum este reglementată de prevederile art. 998-1003 din C. civ. de la 1864 (art. 1349 Nou C. civ.), este un raport juridic de obligaţii, care izvorăşte, dintr-o faptă ilicită şi prejudiciabilă.

Sediul materiei, pentru atragerea răspunderii civile delictuale, este reglementat în art. 998-999 C. civ. de la 1864 (art. 1357-1371 Noul C. civ.).

Raportat la prevederile legale, mai sus menţionate, susţine recurenta, pentru atragerea răspunderii civile delictuale, în general, iar pentru cazul în speţă, pentru fapta proprie, a recurentei-pârâte D. S.A. Zărneşti, se cer întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu; existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

In acest context, în opinia recurentei, se impunea analizarea, punctuală, dacă în cauză, sunt îndeplinite, cumulativ, toate cele patru condiţii, pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală, pentru fapta proprie, a recurentei - pârâte D. S.A. Zărneşti.

Referitor la prejudiciu, se menţionează că una dintre condiţiile definitorii ale prejudiciului, ca element al răspunderii civile delictuale, îl reprezintă caracterul lui cert, real.

Recurenta arată că anterior, în procesele penale, prin raportul de expertiză tehnică judiciară a expertului tehnic judiciar, în specialitatea construcţii, Ing. E. şi raportul de imposibilitate a efectuării expertizei contabile, a expertului contabil, Ec. F., prejudiciul nu a putut fi determinat, demonstrat, astfel că acesta nu are un caracter cert, real, aspect reţinut şi de către instanţele de drept penal, la care face referire.

In ceea ce priveşte prejudiciul în valoare de 153.380,21 RON, consemnat în Raportul de expertiză contabilă judiciară, nr. 1 din 29.03.2019, întocmit de expertul contabil judiciar, Ec. G., şi pe care, instanţele de fond, respectiv apel, în mod nefondat, îl iau în calcul, consideră că se impun analizate anumite aspecte.

Referitor la fapta ilicită a raportului de cauzalitate, între fapta ilicită şi prejudiciu, şi a vinovăţiei recurentei-pârâte, D. S.A. Zămeşti, apreciază că angajarea răspunderii civile delictuale, pentru fapta proprie, în sarcina persoanei juridice D. S.A. Zărneşti nu este posibilă, decât prin angajarea răspunderii civile delictuale, pentru fapta proprie a salariaţilor (prepuşilor) acesteia, pentru încălcarea, culpabilă, a sarcinilor de serviciu.

In acest litigiu, arată recurenta, pe lângă pârâtul (fostul inculpat) C., au mai fost angrenaţi, direct, şi alţi salariaţi ai societăţii, cu funcţii de conducere, în cadrul acesteia, după cum urmează: H., I., J., K..

Iniţial, în cadrul cercetării penale, aceştia au avut calitatea de învinuiţi, ulterior, prin rechizitoriu, au fost scoşi de sub urmărirea penală, aspect care poate fi apreciat ca autoritate de lucru judecat, fiind, în continuare, citaţi şi audiaţi, ca martori, alături de L., în instanţa penală, rămânând în instrumentare, numai pârâtul (fostul inculpat) C., pe considerentul ca, dacă nu ar fi modificat certificatul de delaborare, incidentul nu s-ar fi produs.

S-a reţinut culpa reprezentanţilor intimatului-reclamant (părţii civile), care, prin nerespectarea procedurilor de recepţie a deşeurilor metalice, nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu şi că, din culpa lor, prin introducerea, neverificată, a materiei prime, direct în cuptoare, s-a creat riscul, producerii exploziilor, activităţile acestora, fiind considerate, cauza determinantă, a distrugerii parţiale, a cuptorului nr. 2 şi a avarierii coloanei de electrozi, de la cuptorul nr. 7, situaţie constatată, de către judecătorii fondului, iniţial şi după casarea cu trimitere, în considerentele sentinţelor penale nr. 302/17.04.2012, respectiv nr. 255/28.07.2015, în dosarele nr. x/2011, respectiv nr. 1636/315/2011*, pe rolul Judecătoriei Târgovişte, aspect la care au achiesat şi judecătorii din apel, prin decizia penală nr. 127/03.02.2016, situaţie de facto, confirmată şi de răspunsul la obiecivul nr. 4 din expertiza efectuată de către experta M., care precizează, obligaţiile personalului serviciului N., din combinat, potrivit Instrucţiunii de lucru, Recepţia fierului vechi, din 19.02.2003, pe care aceştia, nu au respectat-o.

Astfel, daca salariaţii (prepuşii) societăţii D. S.A. Zărneşti sunt nevinovaţi, nici celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu nu pot fi reţinute, neputându-se antrena, în mod obiectiv, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a recurentei-pârâte.

Aplicând teoria excluderii, coroborat cu aceea a reducerii la absurd, dacă recurenta-pârâtă D. S.A. Zărneşti, prin salariaţii (prepuşii) săi, nu este vinovată, fiind în schimb vinovaţi salariaţii (prepuşii) intimatului-reclamant, prejudiciul nu este unul cert, real, rezultă faptul că, nu s-a comis nici o faptă ilicită, iar raportul de cauzalitate, între fapta ilicită şi prejudiciu, este inexistent.

Prin urmare, întrucât nu sunt îndeplinite nici separat, nici cumulativ, cele patru condiţii legal-imperative, ale răspunderii civile delictuale, pentru fapta proprie, a recurentei-pârâte D. S.A. Zărneşti, aceasta nu poate fi angajată, în sarcina societăţii, implicit, persoana juridică, neputând fi obligată, la plata pretinsului prejudiciu.

Referitor la solicitarea cheltuielilor de judecată (căi procesuale), precizează că, pornind de la ultimele clarificări date de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Complet de Dezlegare a unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 59/18.09.2017, recurenta a încercat să supună atenţiei, instanţe de fond, respectiv instanţei de apel, o altă abordare a solicitării cheltuielilor de judecată, angajate în procesele penale, într-un sistem de drept modern, bazat pe conexiuni, într-o abordare semantică, expunând argumentele sale, pe considerentul că alegerea căii procesuale este lăsată de legiuitor, la aprecierea părţii, această opţiune făcând parte din dreptul său complex de a solicita prin justiţie plata cheltuielilor de judecată.

Abordarea sa nu a fost agreată de instanţele de fond, respectiv de apel, motiv pentru care, înţelege să nu mai revină, lăsând, însă, instanţei de recurs aprecierea asupra aspectelor ridicate şi susţinute în acest sens.

Sub un ultim aspect, consideră că trebuie luat în discuţie şi un alt aspect, definitoriu, în ceea ce priveşte atitudinea procesuală a intimatului-reclamant de a solicita un prejudiciu care nu a putut fi demonstrat, probat prin documente pertinente, în spiritul instituţiei de drept a răspunderii civile delictuale.

Intimata-reclamantă A. S.A. prin administrator special O. şi prin administrator judiciar P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Intimatul-pârât C. a formulat întâmpinare, apreciind, în esenţă, recursul declarat ca fiind întemeiat.

Recurenta-pârâtă D. S.A. Zărneşti a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă A. S.A., în reorganizare judiciară, precizând că îşi susţine argumentele din cuprinsul cererii de recurs.

Totodată, recurenta-pârâtă D. S.A. Zărneşti a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului-pârât C., apreciind ca fiind pertinente susţinerile din cuprinsul acesteia.

Prin încheierea de şedinţă din 2 martie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, recurenta-pârâtă înţelegând să îşi exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 22 iunie 2022.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului de recurs este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât aceasta nu a arătat, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Deşi a indicat dispoziţiile art. 998-999 C. civ. de la 1864, prevalându-se de îndeplinirea condiţiilor legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, în motivarea recursului, pârâta s-a rezumat strict la a-şi exprima nemulţumirea cu privire la soluţia instanţei, cu referire la materialul probatoriu administrat în cauză, (raportul de expertiză contabilă etc), aspecte ce nu pot fi analizate, în această etapă procesuală, instanţa de apel fiind suverană în a aprecia, în baza probatoriului administrat, în raport de circumstanţele cauzei, cuantumul prejudiciului acordat.

Se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând doar aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

Aşa fiind, aprecierea judecătorilor de fond cu privire la valoarea efectivă a prejudiciului, prin raportare la stabilirea culpei în cauză vizează aspecte de temeinicie ale hotărârii atacate, care excedează controlului instanţei de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se exercită un control judiciar numai cu privire la legalitatea hotărârii atacate, în raport de motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-pârâtă, reiterarea unor situaţii de fapt, în lipsa unei argumentaţii în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 C. proc. civ., fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanţei de recurs.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A. ZĂRNEŞTI împotriva deciziei civile nr. 1186/Ap din 2 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2022.