Construction debt claim and debt assignment effects under Art. 1582 Civil Code; cassation for lack of motivation

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă la 3 august 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 472.783,74 RON, reprezentând contravaloare factură fiscală nr. x/21.11.2016, respectiv factura fiscală nr. x/16.01.2017, care urmează a fi actualizată cu dobânda legală de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, actualizare care va fi făcută cu ocazia executării silite, această sumă, reprezentând debitul pe care îl are pârâta ca urmare a contractului de antrepriză de lucrări nr. x/27.11.2013, urmat de contractul de antrepriză de lucrări nr. x/20.04.2015.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1516 şi următoarele C. civ.

La 20 octombrie 2018, pârâta a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a formulat şi cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea A. S.R.L. la plata către pârâtă a sumei de 166.962,85 RON, reprezentând o creanţă împotriva societăţii reclamante care rezultă dintr-un contract de cesiune.

Prin sentinţa nr. 336/2019 din 16 decembrie 2019, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 322.489,73 RON, ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective. Totodată, a respins cererea reconvenţională şi a obligat pârâta la plata suinei de 12.682,83 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei primei instanţe, precum şi împotriva încheierilor din 15.04.2019 şi 14.10.2019, pronunţate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2018, a declarat apel pârâta-reclamantă B. S.R.L.

Prin decizia nr. 273/2020 din 2 iulie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 336/2019 din 16 decembrie 2019, precum şi împotriva încheierilor din 15 aprilie 2019 şi 14 octombrie 2019, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018; a anulat sentinţa nr. 336/2019 din 16 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta-pârâtă A. S.R.L. a declarat recurs.

Prealabil dezvoltării motivelor de recurs, autoarea prezentului demers procesual a expus istoricul litigiului.

În motivarea recursului formulat, recurenta a susţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând că instanţa de apel nu a lecturat conţinutul sentinţei din care se poate observa că instanţa de fond a analizat fiecare capăt de cerere, atât din cuprinsul acţiunii principale, cât şi din cererea reconvenţională, admiţând acţiunea pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.

În continuare, recurenta menţionează că societatea creditoare a pus la dispoziţia debitoarei serviciile stipulate în contract, aceasta achitând doar o parte din valoarea acestuia, rămânând un rest în cuantum de 322.489,73 RON, aşa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză. Mai arată că această sumă reprezintă contravaloarea facturii fiscale nr. x/21.11.2016, respectiv factura fiscală nr. x/16.01.2017 însuşită de către pârâtă.

Se mai arată că, prin întâmpinarea depusă, cât şi prin motivele de apel, pârâta a recunoscut relaţiile comerciale între cele două părţi, susţinând, însă, că aceste sume au fost compensate, iar, în prezent, intimata-reclamantă mai are de achitat suma de 166.962,85 RON.

Faţă de cele mai sus arătate, recurenta consideră că instanţa în mod corect a dat eficienţă înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, apreciind că acest contract de cesiune nu menţionează data încheierii, deşi, în contract, se arată că va intra în vigoare la 22.06.2016, fără a avea, însă, dată certă. Or, potrivit susţinerilor recurentei, la 15 iunie 2016, este înregistrat la sediul Cabinetului de avocat C., contractul de cesiune părţi sociale încheiat între D. şi E., reprezentantul firmei reclamante, prin care cel dintâi declară că a primit contravaloarea părţilor sociale cedate la data de 01.06.2016 şi, ca urmare a acestei cesiuni, calitatea de asociat în societate încetează şi nu mai are nicio pretenţie faţă de această societate.

Mai mult decât atât, recurenta afirmă că pârâta a înregistrat în contabilitatea sa contractul de cesiune la un an, respectiv în data de 01.07.2017, conform raportului de expertiză - obiectiv nr. 7, iar, în contabilitatea reclamantei nu este înregistrat un asemenea document, acesta fiind comunicat pentru prima dată în cadrul dosarului având ca obiect ordonanţa de plată.

În încheierea susţinerii acestui motiv de casare, recurenta conchide în sensul că instanţa de apel nu a motivat în cuprinsul deciziei care sunt capetele de cerere asupra cărora instanţa de fond nu s-a pronunţat, trimiţând cauza spre rejudecare, fără a indica punctele care nu s-au soluţionat sau asupra căror aspecte ar trebui să se pronunţe instanţa.

În continuare, recurenta a susţinut că sunt îndeplinite şi condiţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Detaliind, recurenta a arătat că, ignorând normele de drept material privind acţiunea în pretenţii, instanţa de apel a procedat în mod greşit când a apreciat contractul de cesiune.

Astfel, susţine că instanţa de apel nu a avut în vedere dispoziţiile art. 1582 C. civ., apreciind că instanţa de fond este cea care nu s-a pronunţat asupra acestor dispoziţii.

În acest sens, recurenta face trimitere la pagina 4 din sentinţa pronunţată de Tribunalul Dolj, în care instanţa de fond îşi motivează pe larg soluţia, raportându-se la aceste dispoziţii, arătând că instanţa de apel a ignorat acest aspect.

Totodată, evocând dispoziţiile art. 1578 alin. (5) şi art. 1579 teza I din C. civ., recurenta subliniază că, în lipsa comunicării sau acceptării cesiunii, potrivit dispoziţiilor legale, cesiunea de creanţă nu produce niciun efect, contractul îşi produce efectele doar între părţile cesiunii, nu şi faţă de debitorul cedat, care, fiind terţ faţă de cesiunea de creanţă, este îndreptăţit să se comporte ca şi cum cesiunea nu ar exista, chiar dacă ştie de ea pe o altă cale decât prin comunicarea sau acceptarea cesiunii, raportat la prevederile art. 1582 alin. (1) din C. civ. (2009).

Mai mult, recurenta afirmă că, prin Hotărârea AGA nr. 1/2016 adoptată de societatea A. S.R.L., s-a decis retragerea din societate a asociatului D., care şi-a cedat în integralitate părţile sociale pe care le deţinea în cadrul societăţii, către administratorul E., dispunându-se, totodată, revocarea asociatului retras din funcţia de administrator, arătând că, în hotărârea menţionată, nu se face vreo menţiune cu privire la alte sume de bani pe care societatea le-ar datora asociatului retras.

Pe de altă parte, se mai arată că, la data retragerii din societate, nu au existat sume de bani acordate cu titlu de împrumuturi către asociatul D.. În susţinere, afirmă că, prin raportul de expertiză, s-au verificat cele două contabilităţi ale firmelor, neexistând înregistrată vreo datorie a recurentei-reclamante către fostul asociat. Mai mult decât atât, afirmă că acest aspect este întărit de Hotărârea AGA nr. 1/1.06.2016 şi de contractul de cesiune încheiat la 15.06.2016 şi înregistrat la sediul Cabinetului de avocat C., astfel cum a mai fost amintit mai sus. În plus, recurenta arată ca acest contract a fost înregistrat la ORC la data de 02.04.2018, însă, din toate aceste înscrisuri, nu rezultă că ar exista vreo datorie a reclamantei faţă de asociatul retras.

Se mai arată că, din Raportul de Expertiză Tehnică, rezultă că, în evidenţa operativă a recurentei-reclamante nu există menţiuni cu privire la drepturile şi obligaţiile asociatului retras, aspect conturat şi de raportul de expertiză, după cum, din contractul de cesiune rezultă fără echivoc faptul că asociatul D. a primit contravaloarea părţilor sociale cedate.

Cu referire la obiecţiunile la raportul de expertiză, recurenta arată că, aşa cum rezultă din încheierile de şedinţă, instanţa de fond a admis efectuarea unei expertize, ambele părţi având expert observator. Mai arată că expertul a răspuns la toate obiectivele admise de instanţă, însă, greşita numerotare a răspunsurilor nu duce implicit la concluzia că expertul nu a motivat fiecare obiectiv. Mai mult decât atât, arată că instanţa de fond în mod corect a respins obiecţiunile, motivând prin încheierea de şedinţă acest aspect şi considerând că expertul a răspuns la toate obiectivele. Cu toate acestea, recurenta susţine că instanţa de apel nu a precizat în mod concret care ar fi obiectivele la care expertul nu a răspuns.

În încheiere, pentru aceste considerente, autoarea recursului solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a soluţiei instanţei de fond.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

La 12 noiembrie 2020, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte B. S.R.L.

La 8 decembrie 2020, intimata, prin avocat, cu împuternicire anexată, a depus, în termen legal, întâmpinare, solicitând, în principal, anularea recursului pe motiv că niciuna din critici nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat pentru faza recursului, nefiind depuse dovezi în acest sens.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, iar prin încheierea din 10.03.2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului părţilor, cu menţiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Niciuna dintre părţi nu a depus un punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 3 mai 2022, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 273/2020 din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi a stabilit termen pentru soluţionarea acestuia, în şedinţă publică.

Analizând recursul declarat în cauză, în baza motivelor de recurs şi a temeiurilor de drept incidente, Înalta Curte îl va admite, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocate de recurenta-reclamantă, "casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Obligaţia instanţei de a-şi argumenta soluţia adoptată are în vedere stabilirea în considerente a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare critică şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă în raţionamentul indicat clar, explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă reţine că, prin cererea de apel formulată, apelanta-pârâtă F. S.R.L. a invocat faptul că încheierile din 15.04.2019 şi 14.01.2019, pronunţate în cauză de prima instanţă, sunt nemotivate în privinţa respingerii obiectivelor de expertiză, respectiv a obiecţiunilor la expertiză depuse de pârâtă, cât şi faptul că sentinţa nr. 336/16.12.2019 a Tribunalului Dolj nu corespunde exigenţelor art. 425 C. proc. civ. şi este dată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 1582 alin. (1) C. civ., în ce priveşte comunicarea şi producerea de efecte a cesiunii de creanţă.

Analiza deciziei recurate relevă faptul că instanţa de apel nu a analizat, în concret, niciuna dintre criticile apelantei-pârâte.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.

Se reţine, totodată, că, potrivit unei jurisprudenţe constante, Curtea Europeană acordă o atenţie deosebită respectării de către instanţe a obligaţiei de a examina problemele ridicate de către părţi, ca o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil.

Or, singurele referiri ale instanţei de apel la problemele supuse dezbaterii constau în reţinerea faptului că admiterea în parte a acţiunii principale nu este motivată, iar în ceea ce priveşte cererea reconvenţională nu ar exista o corelaţie între prevederile legale invocate şi expertiza contabilă efectuată în cauză.

Instanţa supremă constată şi lipsa unui raţionament al instanţei de apel cu privire la admiterea apelului împotriva încheierilor din 15.04.2019 şi 14.10.2019, decizia recurată necuprinzând niciun considerent din care să rezulte ce aspecte au rămas nemotivate în hotărârile atacate, în raport de motivele de apel invocate.

Motivarea unei hotărâri judecătoreşti este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, or, deşi instanţa s-a pronunţat asupra admiterii apelului împotriva încheierilor şi sentinţei atacate, nu a prezentat în mod logic temeiurile de drept şi de fapt care au dus la concluzia adoptată, cu atât mai mult cu cât din considerentele deciziei recurate nu rezultă că instanţa de apel ar fi realizat o analiză a tuturor motivelor de apel formulate în cauză de pârâta B. S.R.L., deşi avea obligaţia de a cenzura legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de tribunal în limitele devoluţiunii stabilite prin motivele de apel.

Raţionamentul instanţei de apel nu transpare nici din recomandările trasate primei instanţe, formularea de genul, "să aibă în vedere toate susţinerile părţilor, inclusiv cele referitoare la faptul că raportul de expertiză a analizat doar jumătate din situaţia dedusă judecăţii, dar şi interpretarea art. 1582 C. civ.." fiind echivocă şi lipsită de temei legal, dat fiind efectul devolutiv al apelului, prevăzut de 476 C. proc. civ.

Instanţa supremă reţine că o hotărâre trebuie să respecte exigenţele art. 6 paragraful 1 din CEDO, întrucât, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă să fi examinat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse analizei, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

În concluzie, motivarea sumară a instanţei de apel echivalează cu o lipsă de motivare a deciziei, criticile recurentei-reclamante subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. fiind întemeiate, din acest punct de vedere.

Prin urmare, în raport de cele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, fără o examinare concretă a motivelor de apel şi a dispoziţiilor legale invocate de către apelanta-pârâtă în cadrul apelului, Înalta Curte nu poate exercita controlul judiciar asupra legalităţii deciziei recurate din perspectiva motivului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. invocat de recurentă.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 273/2020 din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, cu recomandarea de a analiza în mod concret criticile formulate şi dispoziţiile legale invocate în cadrul memoriului de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 273/2020 din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2022.