Gas pipeline loss-of-use damages contingent on validity of title transfer: mandatory suspension for prejudicial nullity action

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 aprilie 2015 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. - în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar B.., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale S.N.T.G.N. C. S.A. Mediaş:

- obligarea pârâtei la acoperirea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosinţă a bunului proprietatea reclamantei, constând în conducta de gaz metan în lungime de 20.860 ml, care face legătura între D. din cartierul Plopi şi E., prejudiciu compus din pierderea suferită şi câştigul nerealizat pe perioada cuprinsă între 01.07.2012 şi până la data încetării utilizării bunului de către pârâtă sau a transferului dreptului de proprietate asupra conductei către aceasta;

- obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente fiecărei sume ce compune contravaloarea lipsei de folosinţă, pe perioada cuprinsă între scadenţa lunară a acestora şi până la data stingerii debitului principal;

- obligarea pârâtei, la expirarea perioadei de funcţionare, la finanţarea investiţiilor aferente înlocuirii integrale a conductei, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 100 pct. 13, art. 108, art. 108 alin. (1) lit. d), art. 108 alin. (2) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, art. 1349, art. 1357-1358, art. 1381, art. 1385-1386 din C. civ. (2009), art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1910 din 28 decembrie 2018, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a Civilă a respins ca nefondată cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de către pârâtă.

A respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de către pârâtă.

A calificat drept apărare de fond excepţia nulităţii contractului de vânzare cumpărare, invocată de către pârâtă.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. - în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta S.N.T.G.N. C. S.A. şi a obligat pârâta S.N.T.G.N. C. S.A. la plata sumei de 1.530.261 RON + TVA, către reclamanta A. S.R.L. - în faliment, reprezentând prejudiciu - contravaloare lipsă de folosinţă, aferentă perioadei 01.07.2012 - 31.03.2018, precum şi în continuare, până la data încetării folosinţei, precum şi la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente fiecărei sume ce compune contravaloarea lipsei de folosinţă, pe perioada cuprinsă între scadenţa lunară a sumelor şi până la data stingerii debitului principal.

A obligat pârâta S.N.T.G.N. C. S.A. la finanţarea, la expirarea perioadei de funcţionare, a investiţiilor aferente înlocuirii integrale a conductei.

A respins, ca nefondat, capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata valorii de piaţă a conductei.

A obligat pârâta la plata sumei de 15.050 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată (9.050 RON - onorarii experţi, respectiv 6.000 RON onorariu apărător ales, conform facturii fiscale seria x nr. x/01.02.2016).

Împotriva sentinţei primei instanţe, a formulat apel S.N.T.G.N. C. S.A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 27 mai 2019, sub acelaşi număr de dosar.

La termenul din 07.11.2019, apelanta-pârâtă Societatea Naţională de Transport de Gaze Naturale C. S.A. a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea dosarului civil nr. x/2019 al Tribunalului Timiş, având ca obiect constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între F. S.R.L. şi A. S.R.L., respectiv titlul folosit de către intimata-reclamantă în susţinerea pretenţiilor sale, apreciind că dezlegarea cauzei dedusă judecăţii depinde în tot de existenţa dreptului care face obiectul cauzei menţionate şi are influenţă asupra soluţiei care se va pronunţa în prezenta cauză.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a amânat cauza la 16 ianuarie 2020, pentru a da posibilitate intimatei reclamante, prin apărător, să îşi exprime poziţia procesuală în raport de cererea de suspendare formulată în cauză de apelanta-pârâtă.

La 06.01.2020, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.) a formulat o cerere de intervenţie în interesul apelantei-pârâte.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus amânarea cauzei la 5 martie 2020, termen la care urma a fi pusă în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie. Totodată, instanţa a prorogat punerea în discuţie a cererii de suspendare care a fost formulată şi de intervenientă.

Prin încheierea din 9 iulie 2020, instanţa de apel a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie în interesul apelantei-pârâte Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale C. S.A., formulată de intervenientă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

Prin încheierea din 12 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererile de suspendare formulate de apelanta S.N.T.G.N. C. S.A. şi de intervenientă accesorie Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, iar, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului (promovat de apelanta-pârâtă S.N.T.G.N. C. S.A.) până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Timiş, având ca obiect constatare nulitate contract de vânzare cumpărare.

Din datele furnizate de sistemul informatizat al instanţelor, reiese că, ulterior, prin încheierea din 21 ianuarie 2022, instanţa a luat act că dosarul a fost transferat, la 01.01.2022, la secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi a Curţii de Apel Constanţa, cu număr versionat (2521/118/2015*).

Prin încheierea din 11 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., suspendarea judecării apelului până la soluţionarea dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Timiş.

La 8 martie 2021, intimata-reclamantă A. S.R.L. - în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar B.. a declarat recurs împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 12 octombrie 2020, în dosarul nr. x/2015, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a încheierii recurate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în vederea continuării judecăţii.

În motivare, autoarea recursului a prezentat parcursul procesual al cauzei (pct. 1-6), după care, în dezvoltarea criticilor de nelegalitate, recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a analizat niciunul dintre argumentele expuse de aceasta în susţinerea concluziilor de respingere a cererii de suspendare.

Totodată, autoarea recursului a subliniat şi faptul că încheierea recurată nu corespunde exigenţelor art. 425 C. proc. civ. din perspectiva expunerii raţionamentului logico-juridic ce a determinat concluzia necesităţii suspendării, mai ales în condiţiile în care aceleaşi apărări ale S.N.T.G.N. C. S.A. fuseseră formulate şi în prezenta cauză.

În continuare, recurenta arată că, în esenţă, S.N.T.G.N. C. S.A. a invocat, pe cale de acţiune (ce face obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Timiş), toate apărările ce i-au fost opuse în dosarul nr. x/2015, apărări pe care autoarea prezentului demers judiciar le redă (pct. 12 din memoriul de recurs) şi în privinţa cărora susţine că au fost deja înlăturate prin hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Constanţa.

Cu referire la cererea de suspendare formulată de S.N.T.G.N. C. S.A, întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., recurenta susţine că textul din C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă, instanţa fiind chemată să decidă asupra oportunităţii unei astfel de suspendări în vederea unei bune administrări a justiţiei, prin preîntâmpinarea pronunţării unor hotărâri contradictorii sau susceptibile de reformare sau retractare.

Mai arată că, pentru incidenţa dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este necesar a se constata/dovedi că soluţionarea cauzei depinde de dreptul ce face obiectul unei alte judecăţi, în speţă, obiectul judecăţii dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Timiş.

Totodată, mai arată că, în aprecierea oportunităţii suspendării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa are obligaţia de a lua în considerare ansamblul circumstanţelor cauzei, astfel încât partea ce solicită suspendarea să nu transforme această facultate într-o formă de abuz procesual prin tergiversarea soluţionării cauzei a cărei suspendare se solicită.

Astfel, autoarea recursului apreciază că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prescrise de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. referitoare la condiţionarea suspendării prezentei cauze de un drept ce face obiectul unei alte cauze, respectiv, a dosarului Tribunalului Timiş. În acest sens, afirmă că existenţa sau inexistenţa aceloraşi drepturi, valabilitatea titlului autoarei recursului formează deja obiectul prezentei cauze, formând obiect al apărărilor absolut identice formulate de S.N.T.G.N. C. S.A. în faţa instanţei de fond şi reluate, sub forma criticilor la adresa sentinţei de fond, pe calea apelului formulat în prezenta cauză.

Recurenta susţine, aşadar, că se tinde la tergiversarea soluţionării prezentei cauze şi chiar la mai mult decât atât, şi anume, la lipsirea de efecte a hotărârii Tribunalului Constanţa din perspectiva înlăturării apărărilor formulate de aceasta.

Nu în ultimul rând, în susţinerea concluziilor de admitere a recursului, autoarea arată că, prin decizia nr. 66/2015, secţia a II-a a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că:

"Acţiunea în constatarea inexistenţei unui drept formulată, ulterior, de partea care a avut calitatea de pârâtă într-o cerere având ca obiect realizarea aceluiaşi drept (în speţă, suspendată) este inadmisibilă cât timp reclamanta avea la îndemână o apărare în realizarea dreptului prin formularea unei întâmpinări în dosarul în care avea calitatea de pârâtă şi în care trebuia să opună pârâtei din noua cauză, reclamantă în dosarul anterior, exact aceleaşi apărări ca în cauza în care solicită să se constate inexistenţa dreptului". În acelaşi sens, recurenta face trimitere şi la o altă decizie a Înaltei Curţi, nr. 925/2010.

În încheiere, recurenta sintetizează în sensul că admiterea recursului este impusă de faptul că existenţa sau inexistenţa aceluiaşi drept ce se dezbate în dosarul Tribunalului Timiş este deja dezbătută şi în prezenta cauză, în care a fost deja pronunţată o soluţie în primă instanţă, fiind evident, în opinia recurentei, că S.N.T.G.N. C. S.A. tinde la lipsirea de efecte a acesteia şi la tergiversarea soluţionării prezentei cauze, prin formularea pe cale principală a exact aceloraşi apărări.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale la 16 aprilie 2021 şi intimatei S.N.T.G.N. C. S.A. la 20 aprilie 2021 .

La 7 mai 2021, intimata Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 11 mai 2021, intimata S.N.T.G.N. "C." S.A. a depus, în termen legal, întâmpinare, solicitând, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului (întrucât motivele de recurs nu se circumscriu prevederilor legale invocate - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea formulată de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a fost comunicată recurentei la 14 mai 2021, respectiv, la 17 mai 2021, iar întâmpinarea formulată de intimata S.N.T.G.N. C. S.A. a fost comunicată recurentei la 18 mai 2021, respectiv, la 20 mai 2021 .

Ulterior, prin adresa emisă la 17 mai 2021, comunicată recurentei la 20 mai 2021, respectiv, la 21 mai 2021, Înalta Curte a procedat la comunicarea unui exemplar de pe întâmpinarea şi înscrisurile depuse de S.N.T.G.N. C. S.A. la 14 mai 2021.

Faţă de întâmpinările comunicate, recurenta nu şi-a manifestat poziţia procesuală prin formularea unui răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul privind admiterea în principiu a recursului, iar prin încheierea din 01 martie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului părţilor, cu solicitarea de a depune un punct de vedere.

Societatea S.N.T.G.N. C. S.A. a depus un punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 3 mai 2022, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a respins excepţia nulităţii recursului, a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării acestuia.

Analizând recursul declarat în cauză, în baza motivelor de recurs şi a temeiurilor de drept incidente în cauză, Înalta Curte îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de recurs, recurenta a invocat, în esenţă, atât faptul că hotărârea este nemotivată, cât şi faptul că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Criticile astfel formulate, încadrate motivelor de recurs prevăzute de pct. 5 şi 6 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., sunt nefondate.

În virtutea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Acest caz de suspendare are în vedere existenţa unui alt dosar, aflat pe rolul instanţelor de judecată, a cărui soluţionare ar putea avea o influenţă hotărâtoare asupra rezolvării cauzei, problema de a cărei rezolvare depinde soluţia din procesul pendinte aflându-se în strânsă legătură.

Cu alte cuvinte, acest caz de suspendare facultativă legală a judecăţii poate interveni atunci când soluţionarea cauzei supuse suspendării depinde de soluţionarea alteia în care se tranşează un drept, ce influenţează soluţia în cauza supusă suspendării, putând fi invocat cu autoritate de lucru judecat.

Din cuprinsul dispoziţiilor mai sus menţionate rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecăţii de îndeplinirea unei condiţii procedurale, respectiv existenţa ori inexistenţa unui drept care să facă obiectul unei alte judecăţi şi a unei condiţii de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanţei pe marginea necesităţii suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre cele două dosare.

Suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. constituie un instrument util pentru a se preîntâmpina pronunţarea unor hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi, întrucât judecata pentru a cărei soluţionare definitivă se cere suspendarea, se constituie într-o chestiune prejudicială în cauza în care se invocă incidentul suspendării facultative.

În cauză, suspendarea judecării cauzei de către Curtea de Apel Bucureşti a fost apreciată ca necesară în raport de existenţa pe rolul instanţelor a dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Timiş, apreciindu-se că soluţia ce va fi pronunţată ar putea avea înrâurire cu privire la dezlegarea pricinii supuse judecăţii.

Instanţa supremă reţine că, obiectul dosarului nr. x/2019 îl constituie în principal, cererea reclamantei S.N.T.G.N. C. S.A. privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între F. S.R.L. şi A. S.R.L. la data de 01.07.2012, privind bunurile individualizate în Anexa nr. 1 la contract, printre care şi conducta de racord Dn 200 D. II.

Cum obiectul prezentei cauze îl reprezintă obligarea S.N.T.G.N. C. S.A. la acoperirea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosinţă a bunului proprietatea reclamantei A. S.R.L., constând în conducta de racord Dn 200 D. II în lungime de 20.860 ml, care face legătura între D. din cartierul Plopi şi E., dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între F. S.R.L. şi A. S.R.L. la data de 01.07.2012, în mod just a reţinut instanţa de apel, prin încheierea recurată, că dezlegarea prezentei cauze depinde de soluţia ce va fi pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Timiş, dosar în care urmează a se stabili cu caracter definitiv legalitatea contractului de vânzare-cumpărare din 01.07.2012 şi, pe cale de consecinţă, dacă A. S.R.L. are calitate de proprietar asupra bunului în cauză.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, şi în prezentul dosar, prin memoriul de apel, s-a invocat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din 01.07.2012, încheiat între F. S.R.L. şi A. S.R.L., aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel.

Prin urmare, instanţa supremă reţine că încheierea recurată este motivată în acord cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar aspectele în legătură cu care se invocă nemotivarea sunt în realitate argumente în combaterea motivelor de apel.

Este de reţinut că simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată şi neînsuşirea de către instanţă a apărărilor formulate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat, instanţa nefiind ţinută să răspundă fiecărui argument în parte, fiind suficientă o analiză logico-juridică de sinteză care să reflecte răspunsul la toate criticile invocate.

Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa constantă a CEDO s-a apreciat că obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile judecătoreşti nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument, dacă rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecaţii a fost examinată în mod efectiv. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc toate susţinerile invocate de parte, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Nu pot fi primite nici criticile recurentei privind tergiversarea procesului, întrucât, potrivit art. 413 alin. (3) C. proc. civ., dacă se constată că partea care a cerut suspendarea cauzei nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluţionarea acestuia, instanţa poate reveni motivat asupra suspendării.

De asemenea, nu pot fi primite criticile recurentei privind inadmisibilitatea acţiunii în constatare în situaţia în care partea poate cere realizarea dreptului. Instanţa supremă reţine că, prin aceste critici, recurenta urmăreşte o antamare a fondului, fără a dezvolta reale critici de nelegalitate împotriva încheierii de suspendare ce face obiectul prezentului recurs.

În ce priveşte critica privind faptul că existenţa sau inexistenţa dreptului ce se dezbate în cadrul dosarului nr. x/2019 este deja dezbătută în prezenta cauză, instanţa supremă reţine că, în dosarul nr. x/2015 instanţa nu a fost învestită de pârâtă cu o cerere proprie vizând constatarea nulităţii sau anularea contractului de vânzare-cumpărare din 01.07.2012, ci doar cu o apărare în acest sens, formulată de intimata-pârâtă S.N.T.G.N. C. S.A.

Instanţa de recurs reţine că sunt întrunite cerinţele pentru aplicarea art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dezlegarea prezentei cauze depinzând de soluţionarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2019, întrucât în acest din urmă litigiu urmează a se stabili dacă recurenta-reclamantă deţine un titlu valabil în afirmarea calităţii de proprietar asupra conductei de gaz în legătură cu care sunt formulate pretenţiile din litigiul dedus spre soluţionare în dosarul nr. x/2015.

Prin urmare, dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. au fost corect analizate şi aplicate de către Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, aşa încât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., împotriva încheierii din 12 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., împotriva încheierii din 12 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2022.