Conflict of jurisdiction over administrative contracts: consolidation of material competence under Art. 131 C. proc. civ. bars appellate declination to specialized sections
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled in favor of the procedural position of the first-instance civil court, dismissing the negative conflict of jurisdiction and definitively assigning competence to the Court of Appeal Galați, Civil Section I, to hear the appeal. The case involved a claim for payment of 70,000 RON regarding sanitary-veterinary services, which multiple lower courts disputed whether should be handled as a civil contract dispute or an administrative litigation matter under specific urgent procedures. The decisive legal basis was the doctrine of the consolidation of material jurisdiction under Article 131 of the Code of Civil Procedure, which establishes that once a first-instance civil court confirms its competence and renders a judgment on the merits, the competence becomes irrevocable; consequently, the appellate court could not subsequently decline jurisdiction to a specialized civil section based on the nature of the contract, as the appeal must remain within the same jurisdictional line as the initial judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 131 din C. proc. civ, art. 131 alin. (1) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction over administrative contracts: consolidation of material competence under Art. 131 C. proc. civ. bars appellate declination to specialized sections: The case involved a claim for payment of 70,000 RON regarding sanitary-veterinary services, which multiple lower courts disputed whether should be handled as a civil contract dispute or an administrative litigation matter under specific urgent procedures. The decisive legal basis was the doctrine of the consolidation of material jurisdiction under Article 131 of the Code of Civil Procedure, which establishes that once a first-instance civil court confirms its competence and renders a judgment on the merits, the competence becomes irrevocable; consequently, the appellate court could not subsequently decline jurisdiction to a specialized civil section based on the nature of the contract, as the appeal must remain within the same jurisdictional line as the initial judgment.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the High Court's decision to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Procedural basis applied in conjunction with Article 135 to establish the competence of the Court of Appeal Galați, Civil Section I.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la 03.11.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. A. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Brăila, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtele la plata către reclamant a sumei de 70.000 RON fără T.V.A., reprezentând servicii realizate în cadrul activităţilor sanitar-veterinare, conform dispoziţiilor din Legea nr. 263/2019 şi O.U.G. nr. 117/2020, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data scadenţei până la plata efectivă şi actualizarea cu rata inflaţiei, urmare a refuzului de soluţionare a plângerii prealabile de către pârâta Autoritatea Naţională Sanitară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1042/17.02.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că raportul de drept administrativ dedus judecăţii vizează exercitarea unei competenţe de către o autoritate publică centrală, respectiv Autoritatea Naţională Sanitară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti, astfel că, în raport cu art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, respectiv Curtea de Apel Galaţi, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la 05.04.2021.
Prin sentinţa civilă nr. 153/05.07.2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia Civilă.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut incidenţa art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi că pretenţiile reclamantului decurg din executarea unui contract administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că acţiunea a fost introdusă pe rolul instanţei ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018.
Prin sentinţa civilă nr. 703/29.09.2021, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor şi acţiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă sub nr. x/2021.
Prin încheierea din 19.01.2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civilă.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că sumele de bani pretinse de reclamant, în baza art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, sunt din executarea unui contract administrativ pentru care legiuitorul a reglementat prin norme speciale procedura de soluţionare.
Evocând art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 şi decizia nr. 40/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a reţinut că legiuitorul, deşi a dat în competenţa de soluţionare a instanţei civile de drept comun litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, a prevăzut în mod expres că acestea se soluţionează "de urgenţă şi cu precădere", fiind evident că termenele şi soluţiile reglementate în procedura de drept comun din materie civilă nu pot fi considerate compatibile cu celelalte dispoziţii speciale ale Legii nr. 101/2016.
Prin decizia civilă nr. 76/09.03.2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civilă; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, după evocarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi ale art. 94-97 din C. proc. civ., decizia nr. 18/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii şi decizia nr. 40/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a reţinut că litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de către secţia I Civilă a Tribunalului Brăila, astfel că apelurile declarate în cauză vor fi soluţionate de secţia I Civilă a Curţii de Apel Galaţi.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin decizia nr. 31/11.11.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.
Considerentele expuse în cuprinsul acestei decizii susţin interpretarea conform căreia necompetenţa materială procesuală poate fi invocată de judecător sau de părţi doar în faţa primei instanţe sesizate, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, în condiţiile art. 131 C. proc. civ. invocarea ulterior acestui moment nu mai este posibilă, întrucât competenţa a fost câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, având loc o consolidare a competenţei materiale procesuale şi funcţionale.
Aşa fiind, efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă constă în stabilizarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat, aceeaşi soluţie impunându-se şi în cazul repartizării dosarelor la secţii sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenţei materiale procesuale.
Reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. A. a învestit instanţa cu o acţiune decurgând din executarea unui contract administrativ.
Analiza actelor de la dosar relevă că natura civilă a litigiului a fost stabilită încă din etapa soluţionării acţiunii în primă instanţă, când, în urma mai multor declinări, Tribunalul Brăila, secţia I civilă, prin încheierea din 15.09.2021, în temeiul art. 131 C. proc. civ., a procedat la verificarea şi stabilirea competenţei în soluţionarea pricinii şi a constatat că este competent general, material şi teritorial să o judece.
Astfel, cauza a fost soluţionată în primă instanţă de către Tribunalul Brăila, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 703/29.09.2021, împotriva căreia pârâtele au înţeles să declare apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Or, în speţă, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile, invocând excepţia necompetenţei sale materiale ulterior momentului procesual instituit de art. 131 C. proc. civ., în condiţiile în care avusese loc o consolidare a competenţei materiale procesuale în mod definitiv.
De altfel, sunt relevante şi considerentele deciziei nr. 18/17.10.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care se precizează că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.
În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2022.