Conflict of jurisdiction over administrative contract dispute settled by assigning competence to civil section despite prior consolidation of jurisdiction

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la 01.02.2021 sub nr. x/2021, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. A. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Brăila, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtele la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON fără T.V.A., reprezentând servicii realizate în cadrul activităţilor sanitar-veterinare, în baza O.U.G. nr. 117/2020 şi Legea nr. 236/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 2193/02.04.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, reţinând incidenţa art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 112/08.06.2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia Civilă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că pretenţiile reclamantului decurg din executarea unui contract administrativ, context în care competenţa materială de soluţionare se determină în raport cu art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Evocând art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, a subliniat că legiuitorul a înţeles să reglementeze prin norme speciale procedura de soluţionare a litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative, competenţa materială aparţinând secţiei civile a tribunalului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă la 28.07.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 704/01.10.2021, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor, a admis acţiunea şi a obligat pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Brăila să plătească reclamantului suma de 10.000 RON fără T.V.A., aferentă lunii august 2020; a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă sub nr. x/2021.

Prin încheierea din 12.01.2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civilă din cadrul aceleiaşi instanţe.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că acţiunea are ca obiect pretenţii băneşti întemeiate pe răspunderea civilă contractuală, rezultate din executarea unui contract administrativ pentru care legiuitorul a reglementat prin norme speciale procedura de soluţionare.

A subliniat că, în primă instanţă, dosarul a fost soluţionat de un complet competent specializat în cauzele având ca obiect litigii cu profesionişti din cadrul secţiei a II-a Civilă, întrucât raporturile juridice deduse judecăţii decurg din activităţi de prestări servicii.

Evocând decizia nr. 18/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 şi decizia nr. 40/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reţinut că, deşi a dat în competenţa de soluţionare a instanţei civile de drept comun litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, legiuitorul a prevăzut în mod expres că acestea se soluţionează "de urgenţă şi cu precădere", fiind evident că termenele şi soluţiile reglementate în procedura de drept comun din materie civilă nu pot fi considerate compatibile cu celelalte dispoziţii speciale ale Legii nr. 101/2016.

Prin decizia civilă nr. 75/09.03.2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civilă; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, după evocarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi ale art. 94-97 din C. proc. civ., decizia nr. 18/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii şi decizia nr. 40/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reţinut că litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de către secţia I Civilă a Tribunalului Brăila, astfel că apelurile declarate în cauză vor fi soluţionate de secţia I Civilă a Curţii de Apel Galaţi.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin decizia nr. 31/11.11.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Considerentele expuse în cuprinsul acestei decizii susţin interpretarea conform căreia necompetenţa materială procesuală poate fi invocată de judecător sau de părţi doar în faţa primei instanţe sesizate, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, în condiţiile art. 131 C. proc. civ. invocarea ulterior acestui moment nu mai este posibilă, întrucât competenţa a fost câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, având loc o consolidare a competenţei materiale procesuale şi funcţionale.

Aşa fiind, efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă constă în stabilizarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat, aceeaşi soluţie impunându-se şi în cazul repartizării cauzelor la secţii sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenţei materiale procesuale.

Reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. A. a învestit instanţa cu o acţiune decurgând din executarea unui contract administrativ.

Analiza actelor de la dosar relevă că natura civilă a litigiului a fost stabilită încă din etapa soluţionării acţiunii în primă instanţă, când, în urma mai multor declinări, Tribunalul Brăila, secţia I civilă, prin încheierea din 15.09.2021, în temeiul art. 131 C. proc. civ., a procedat la verificarea şi stabilirea competenţei în soluţionarea pricinii şi a constatat că este competent general, material şi teritorial să o judece.

Astfel, cauza a fost soluţionată în primă instanţă de către Tribunalul Brăila, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 704/01.10.2021, împotriva căreia pârâtele au înţeles să declare apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Or, în speţă, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile, invocând excepţia necompetenţei sale materiale ulterior momentului procesual instituit de art. 131 C. proc. civ., în condiţiile în care avusese loc o consolidare a competenţei materiale procesuale în mod definitiv.

De altfel, sunt relevante şi considerentele deciziei nr. 18/17.10.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care se precizează că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2022.