Negative conflict of jurisdiction: Inability of appellate court to invoke material incompetence after first-instance consolidation under Art. 131 CPC

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă la 30.10.2020, reclamanta A. S.R.L. le-a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Comunei Ciorani şi U.A.T. Comuna Ciorani, prin Primar, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtele la plata către reclamantă a sumelor de 65.392,88 RON, reprezentând debit restant şi de 198.926,24 RON, cu titlu de penalităţi de 2% pentru săptămâna de întârziere aferente debitului restant, calculate până la data introducerii acţiunii, precum şi în continuare până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1217/08.04.2021, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins cererea de chemare în judecată ca prescrisă; a respins cererea pârâtei U.A.T. Comuna Ciorani, prin Primar de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la 08.06.2021.

Prin încheierea din 20.01.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civilă din cadrul aceleiaşi instanţe.

Pentru a hotărî astfel, a evocat dispoziţiile art. 131 şi ale art. 129 C. proc. civ., ale art. 35 din Legea nr. 304/2004, precum şi decizia nr. 17/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi a reţinut că se află în prezenţa unei norme de competenţă de ordine publică, având în vedere că obiectul litigiului vizează executarea unui contract administrativ.

Evocând decizia nr. 40/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi competenţa funcţională a secţiei I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti, stabilită prin Hotărârea nr. 32/09.11.2018 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, a apreciat că litigiul se circumscrie competenţelor specializate alocate completelor de judecată ale secţiei a II-a Civilă (specializată în litigii cu profesioniştii), în favoarea căreia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei.

Prin încheierea din 06.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile; constatând ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de către Tribunalul Prahova, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1217/08.04.2021, instanţă care la primul termen de judecată, 11.02.2021, la care părţile au fost legal citate, în raport cu art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a procedat, din oficiu, la verificarea şi stabilirea competenţei în soluţionarea pricinii şi a constatat că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

A evocat dispoziţiile art. 131 şi ale art. 129 C. proc. civ. şi decizia nr. 31/11.11.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi a reţinut că secţia I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti a invocat excepţia necompetenţei sale materiale ulterior momentului procesual instituit de art. 131 C. proc. civ., context în care a avut loc o consolidare a competenţei materiale procesuale în mod definitiv în privinţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea, în conformitate cu art. 130 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 02.05.2022.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin decizia nr. 31/11.11.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Considerentele expuse în cuprinsul acestei decizii susţin interpretarea conform căreia necompetenţa materială procesuală poate fi invocată de judecător sau de părţi doar în faţa primei instanţe sesizate, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, în condiţiile art. 131 C. proc. civ.. invocarea ulterior acestui moment nu mai este posibilă, întrucât competenţa a fost câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, având loc o consolidare a competenţei materiale procesuale şi funcţionale.

Aşa fiind, efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă constă în stabilizarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat, aceeaşi soluţie impunându-se şi în cazul repartizării cauzelor la secţii sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenţei materiale procesuale.

Analiza actelor de la dosar relevă că natura civilă a litigiului a fost stabilită încă din etapa soluţionării acţiunii în primă instanţă, când, prin încheierea din 11.02.2021, în temeiul art. 131 C. proc. civ., Tribunalul Prahova, secţia I civilă a procedat, din oficiu, la verificarea şi stabilirea competenţei în soluţionarea pricinii şi a constatat că este competent general, material şi teritorial să o judece.

Astfel, cauza a fost soluţionată în primă instanţă de către Tribunalul Prahova, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1217/08.04.2021, hotărâre împotriva căreia reclamanta a declarat apel, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Or, în speţă, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile, invocând excepţia necompetenţei sale materiale ulterior momentului procesual instituit de art. 131 C. proc. civ., în condiţiile în care avusese loc o consolidare a competenţei materiale procesuale în mod definitiv.

De altfel, sunt relevante şi considerentele deciziei nr. 18/17.10.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care se precizează că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2022.