Nullity of judicial auction for illicit cause and derisory price: insufficient reasoning of extraordinary appeal and absolute nullity grounds

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 09.07.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. S.A., C. S.R.L. şi D., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a actului de adjudecare nr. 37/16.03.2016, emis în dosarul nr. x/2014 al B.E.J. E., pentru cauză ilicită şi preţ derizoriu şi radierea din Cartea Funciară x Oradea a înscrierii efectuate în temeiul actului de adjudecare, precum şi restabilirea situaţiei de carte funciară anterioară.

Prin sentinţa civilă nr. 4421/19.10.2020, Judecătoria Oradea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Prin sentinţa civilă nr. 124/LP/18.06.2021, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la cazul de nulitate vizând preţul derizoriu al actului de adjudecare nr. 37/16.03.2016, emis în dosarul nr. x/2014 al B.E.J. E. şi, în consecinţă, l-a respins ca fiind prescris; a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la cazul de nulitate privind cauza ilicită a aceluiaşi act de adjudecare şi, ca neîntemeiată, acţiunea; a obligat reclamanta să plătească către B.E.J. E. suma de 270 RON, reprezentând contravaloare copie dosar nr. x/2014 şi către pârâta D. suma de 5.070 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 399/C/2021-A/04.11.2021, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul şi a obligat-o pe apelantă la plata către intimata D. a sumei de 2.464 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

În motivare, a arătat că instanţa de apel în mod eronat a apreciat că elementele factuale invocate au vizat cronologia şi modul de efectuare a procedurii de executare silită a imobilului, care puteau fi susţinute doar în cadrul contestaţiei la executare, nu şi în cadrul acţiunii de drept comun.

Pornind de la această afirmaţie, recurenta a relevat că la scurt timp după demararea executării silite împotriva sa a suferit o decepţie ce a avut consecinţe grave asupra sănătăţii, astfel că a fost împiedicată în mod obiectiv să înţeleagă şi să acţioneze conform legii în vederea supunerii controlului de legalitate a actelor de executare silită.

În continuare, a prezentat aspecte legate de înţelegerea licitatoarelor cu scopul de a denatura preţul de adjudecare pentru ca în final imobilul să fie adjudecat pentru preţul de numai 280.000 RON, în ciuda faptului că valoarea minimă a imobilului teren şi construcţie, raportat la grila notarială din 2016, era 134.250 euro, echivalentul sumei de 590.700 RON.

Potrivit recurentei, în ce priveşte motivul de nulitate absolută determinat de cauza ilicită şi imorală a actului de adjudecare, a evidenţiat aspecte legate de adjudecatarul imobilului, concluzionând că acesta a urmărit să obţină imobilul adjudecat la un preţ speculativ.

A mai arătat că la 19.02.2016, când a fost organizată licitaţia a avut loc o fraudă la lege, în sensul eludării regulilor de executare silită prevăzute la art. 842-847 C. proc. civ., întrucât printr-o serie de acţiuni concertate s-a urmărit denaturarea preţului de adjudecare a imobilului, între cei doi licitatori existând o înţelegere anterioară.

Conchizând, a arătat că la momentul adjudecării imobilului formulase deja o contestaţie la executare în dosarul nr. x/2014 al B.E.J. E. şi o contestaţie în anulare, iar litigiile erau notate în Cartea Funciară a imobilului, astfel că erau cunoscute şi opozabile adjudecatarei, apreciind că aceasta a fost de rea-credinţă.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 04.03.2022 intimata-pârâtă D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la excepţia tardivităţii recursului, văzând şi dispoziţiile art. 485 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va socoti recursul ca fiind formulat în termen, având în vedere că din analiza înscrisurilor de la dosar nu rezultă cu exactitate data comunicării deciziei din apel de către agentul poştal, aceasta fiind ilizibilă şi nici data declarării recursului, dat fiind faptul că pe plicul prin care a fost înaintat recursul sunt aplicate mai multe ştampile, cu date diferite, din care una este ilizibilă.

Examinând excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Demersul judiciar urmăreşte, pe calea acţiunii în anulare, constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare nr. 37/16.03.2016, emis în dosarul nr. x/2014 al B.E.J. E., pentru cauză ilicită şi preţ derizoriu şi, în consecinţă, radierea din Cartea Funciară x Oradea a înscrierii efectuate în temeiul actului de adjudecare şi restabilirea situaţiei anterioare.

Reţinând că a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune în ce priveşte cazul de nulitate vizând preţul derizoriu al actului de adjudecare nr. 37/16.03.2016, emis în dosarul nr. x/2014 al B.E.J. E., prima instanţă l-a respins ca fiind prescris şi, totodată, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la cazul de nulitate privind cauza ilicită a aceluiaşi act de adjudecare şi, ca neîntemeiată, acţiunea.

Sentinţa astfel pronunţată a fost păstrată în apel, prin decizia care formează obiect al recursului de faţă, întemeiat în drept pe ipoteza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Niciuna dintre criticile expuse în memoriul de recurs nu este de nelegalitate.

Astfel, recurenta a prezentat aspecte de ordin general susţinând că eronat a reţinut instanţa de apel că argumentele invocate au vizat situaţia de fapt cu privire la cronologia şi modul în care s-a desfăşurat procedura de executare silită în cadrul dosarului nr. x/2014 al B.E.J. E., la starea de sănătate a recurentei şi imposibilitatea în care s-a aflat la momentul vânzării imobilului la licitaţie; a mai afirmat despre înţelegerea licitatoarelor cu scopul de a denatura preţul de adjudecare, imobilul fiind adjudecat pentru suma de numai 280.000 RON, deşi valoarea minimă a acestuia, raportat la grila notarială din 2016, era de 590.700 RON, subliniind nulitatea absolută determinată de cauza ilicită şi imorală a actului de adjudecare şi existenţa litigiilor notate în Cartea Funciară, precum şi reaua-credinţă a intimatei D..

Aceste afirmaţii, prezentate de recurentă drept motive de recurs, nu constituie critici de nelegalitate, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, fapt ce echivalează cu nemotivarea căii de atac.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestită cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, nu şi al treilea grad devolutiv.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural. Aceasta este situaţia în speţă, deoarece afirmaţiile recurentei din cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze recursul.

Întrucât recurenta a pierdut procesul, aceasta urmează să fie obligată, la cererea intimatei-pârâte D., în baza art. 451, 452 şi 453 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., la plata sumei de 5.885,74 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 399/C/2021-A din 4 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă D. a sumei de 5.885,74 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2022.