Utilities' prescriptive defense upheld; appeal annulled as challenging facts, not law.

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2021

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 11.09.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Institutul Naţional de Cercercetare-Dezvoltare Medico-Militară "CANTACUZINO" în contradictoriu cu pârâta A. S.A., a solicitat instanţei obligarea pârâtei la extinderea calculului pentru determinarea consumului real de energie electrică, cu constanta corectă (k=80) pe întreaga perioadă de timp (5 ani), între 04.11.2010 (conform bonului de mişcare contor electric) - 22.l0.2015, conform notei de constatare, în care a fost utilizată constanta 200; eliminarea tuturor penalităţilor calculate şi solicitate reclamantului, prin orice documente (facturi, hotărâri judecătoreşti), pe toate codurile de client deţinute, în perioada menţionată, având în vedere că pe întreaga perioadă pârâta a încasat de la reclamantă sume necuvenite precum şi restituirea acestora; efectuarea compensării pentru avansurile care vor exista în urma stornării penalităţilor pe toate codurile de client, între solduri; stornarea taxei de cogenerare şi a certificatelor verzi pentru întreaga perioadă 2010-20l5; stabilirea despăgubirilor legale şi plata acestora către reclamant pentru sumele încasate necuvenit de către pârâtă, în perioada 2010-2015.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1470, art. 1341-1344, art. 1635-1649 C. civ., art. 148-151, art. 192, art. 194-195 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3518 din 23 noiembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia prescripţiei ca neîntemeiată. Totodată, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor de 938.029,3 RON, reprezentând valori lunare facturate eronat de către pârâtă şi achitate de către reclamantă, ca diferenţă între constanta din sistemul informatic şi constanta din teren, pentru perioada 28.10.2010-01.10.2012, pentru codul de client x şi de 571.636,64 RON, reprezentând penalităţi contractuale aferente debitului principal; a obligat pârâta la stornarea taxei de cogenerare pentru perioada 01.04.2011-01.10.2012, pentru codul de client x şi la stornarea taxei aferente certificatelor verzi pentru perioada 28.10.2010-01.10.2012, pentru codul de client x; a respins, în rest, cererea de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 1052 din 10 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul pârâtei A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3518/23.11.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că: a admis excepţia prescripţiei invocată de pârâtă, a constatat prescris dreptul material la acţiune al reclamantei pentru pretenţiile aferente perioadei 28.10.2010-01.10.2012, respectiv valori lunare facturate eronat, precum şi stornarea taxei de cogenerare (01.04.2011-01.10.2012) pentru codul de client x şi a taxei aferente certificatelor verzi pentru perioada 28.10.2010-01.10.2012 pentru acelaşi cod de client; a menţinut celelalte dispoziţii.

Prin decizia nr. 417/2020 din 25 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, au fost respinse ca neîntemeiate excepţiile invocate de reclamantă, a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului formulată de pârâta A. S.A.

La 19 februarie 2020, reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară "CANTACUZINO" a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1052 din 10 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

In cuprinsul cererii de recurs, recurentul şi-a exprimat nemulţimirea faţă de împrejurarea că decizia din apel a fost dată, neluându-se în considerare prevederile art. 65 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 privind energia electrică.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că în cazul de faţă, se află într-o situaţie specială, în care păgubitul a cunoscut fapta la 22.10.2015, dată de la care începe să curgă un nou termen de prescripţie, evocând dispoziţiile art. 2528 din C. civ.

În ceea ce priveşte constatarea din 22.10.2015, recurentul susţine că aceasta putea fi realizată, potrivit acestui articol, doar de către reprezentanţii A. S.A., fiind o constatare tehnică de specialitate, iar din documentele ataşate dosarului cauzei se poate observa că obligaţia efectuării verificărilor tehnice ale echipamentelor revine operatorului de distribuţie a energiei electrice şi nu consumatorului.

În opinia recurentului, momentul naşterii dreptului la acţiune este reprezentat de data la care păgubitul a cunoscut paguba şi nu data recepţionării fiecărei facturi, aşa cum a reţinut instanţa de apel.

Prin urmare, s-a susţinut că, potrivit art. 1341 din C. civ. din 2009 "cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire". Astfel, recurenta a achitat sume de bani pentru plata unor debite care, în realitate, nu existau, devenind creditorul obligaţiei de restituire a sumelor plătite nedatorat.

Recurentul susţine că, în calitate de consumator, conform contractului de furnizare a energiei electrice la marii consumatori finali, industriali, similari şi terţiari la tarife reglementate nr. M1395/2005, era obligat, potrivit art. 2 lit. f) "să nu modifice valorile parametrilor de protecţie şi reglaj stabiliţi cu furnizorul".

Prin cererea intitulată "precizare", înregistrată la dosar la 21.08.2020, recurentul şi-a completat motivele de recurs .

În cuprinsul acestei cereri, recurentul a arătat că, în temeiul art. 2524 alin. (2) din C. civ., în cazul în care dreptul aferent obligaţiei corelative, în speţă contractuală, este afectat de un termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la împlinirea termenului sau, după caz, de la data renunţării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului.

Recurentul consideră că se pot aplica şi dispoziţiile art. 1412 din C. civ., deoarece potrivit art. 1414, teza I C. civ. precizează expres faptul că, "ceea ce este datorat cu termen nu se poate cere înainte de împlinirea acestuia".

Susţine că a invocat la fond instituţia plăţii nedatorate şi că termenul de prescripţie curge de la data la care s-a făcut fiecare plată nedatorată în parte, întrucât prescripţia începe să curgă de la data când s-a născut dreptul la acţiune.

În continuare, arată că, potrivit art. 2663 din C. civ., prescripţia extinctivă a dreptului la acţiune este supusă legii care se aplică dreptului subiectiv însuşi, însă, prin excepţie, dispoziţiile privind cauzele de întrerupere sau de suspendare, pentru care legea de punere în aplicare a C. civ. prevede că sunt aplicabile şi prescripţiilor născute sub imperiul legii vechi, sunt aplicabile dacă respectivele cauze au intervenit sub legea nouă.

În plus mai susţine şi că, dacă potrivit art. 477 C. proc. civ., "instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată", iar "devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză (...) atunci când se tinde la anularea hotărârii", atunci recurentul este de părere că instanţa de apel trebuia să facă aplicarea art. 480 alin. (3) teza a II-a.

În final, solicită recurentul să se reţină şi incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile punctului 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

La 2 septembrie 2020, intimata-pârâtă A. S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte afirmaţiile făcute de recurentă în cuprinsul cererii, în motivarea criticilor întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a învederat că acestea sunt simple apărări pe fondul cauzei, critici aduse soluţiei date de către instanţa de apel, fără a privi în vreun fel greşita aplicare a legii.

Prin încheierea de şedinţă din 06 aprilie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, iar intimata a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat sa se constate nulitatea recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 8 iunie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În prealabil, trebuie stabilit că motivele de recurs noi expuse în cererea precizatoare înregistrată la 21.08.2020 nu pot fi luate în analiză, întrucât au fost invocate tardiv, cu depăşirea termenului de recurs de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, efectuată la 21.01.2020.

Astfel, potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., ca regulă, recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

În consecinţă, motivele de recurs formulate cu depăşirea termenului legal sunt lovite de nulitate.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

De principiu, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., partea are obligaţia de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această menţiune este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Art. 489 alin. (2) din acelaşi cod stipulează că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Deşi invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul nu indică, în mod concret, în ce măsură nu este legală soluţia instanţei de prim control judiciar raportat la argumentele reţinute de curtea de apel.

Dispoziţiile art. 2528 şi art. 2518 C. civ. au fost invocate în mod formal, întrucât recurentul nu invocă greşita interpretare sau aplicare a respectivelor articole de către instanţa de apel, ci urmăreşte stabilirea unei situaţii concrete de fapt, anume data la care a luat cunoştinţă despre fapta prejudiciabilă, în vederea determinării datei de început a curgerii termenului de prescripţie, prin interpretarea probatoriului.

Administrarea probatoriului şi stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluţiei cu normele de drept aplicabile.

În speţă, recurentul-reclamant, susţinând greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă criticile la adresa deciziei atacate reprezintă doar o succesiune de fapte şi afirmaţii, fără o argumentaţie în drept care să permită identificarea unor elemente concrete de nelegalitate.

Astfel, criticile prin care recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a luat în considerare dispoziţiile art. 65 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 privind energia electrică, nu pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât vizează aspecte de netemeinicie a deciziei atacate, recurenta urmărind, în realitate, demonstrarea unei situaţii de fapt, respectiv stabilirea persoanei abilitate pentru a măsura energia electrică.

Argumentele din recurs vizează aspecte ce ţin de fondul cauzei, fiind susţineri de fapt ale recurentei referitoare la aceea că momentul naşterii dreptului la acţiune este reprezentat de data la care păgubitul a cunoscut paguba, respectiv 22.10.2015 şi nu data recepţionării fiecărei facturi aşa cum a reţinut instanţa de apel.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată şi dezvoltarea motivelor de nelegalitate. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, susţinerile recurentului vizează aspecte de fapt, ce ţin de temeinicia deciziei atacate.

În speţă, reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare şi, în consecinţă, va anula recursul declarat de recurentul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară "CANTACUZINO".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară "CANTACUZINO" împotriva deciziei nr. 1052/2019 din 10 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2021.