Nullity of cassation appeal for failure to substantiate grounds under Article 486 and Article 488 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C. pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea actului adiţional la contractul de muncă ce trebuia încheiat la 1 septembrie 2017 ca urmare a modificărilor survenite, anularea deciziei privind încadrarea în anul şcolar 2017-2018, obligarea pârâtelor la recalcularea salariului pentru normă întreagă începând cu 1 septembrie 2017 prin neaplicarea prevederilor legale privind contractul de muncă şi acordarea sporului de 10% dirigenţie. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata daunelor morale şi materiale, precum şi repunerea în situaţia anterioară.

La termenul de judecată din 20 februarie 2018, reclamantul a arătat că înţelege să conteste actul adiţional încheiat la contractul individual de muncă şi calcularea salariului care s-a făcut în baza acestui act.

Prin încheierea din 20 februarie 2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a pus în vedere reclamantului ca, până la termenul de judecată acordat în cauză, respectiv 6 martie 2018, să precizeze, în scris, cu cine înţelege să se judece în calitate de pârâţi.

La termenul de judecată din 6 martie 2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a luat act de precizarea reclamantului, în sensul că acesta înţelege să se judece cu angajatorul său, Şcoala Gimnazială "D." Bucşani, dispunând citarea acesteia în calitate de pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 595 din 17 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Şcoala Gimnazială "D." Bucşani, judeţul Dâmboviţa; reclamantul a fost obligat la plata sumei de 2.380 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

La data de 1 aprilie 2017 petenta Şcoala Gimnazială "D." Bucşani a formulat o cerere, prin care a solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 595 din 17 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. x/2017.

În fapt, petenta a arătat că în dispozitivul acestei sentinţe nu se indică în raport de cine a fost admisă cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, deşi în considerente se menţionează că suma a fost acordată către persoanele fizice B. şi C.. Lămurirea este cu atât mai necesară cu cât în dispozitiv se reţine un singur pârât.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 28 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 595 din 17 aprilie 2018 a Tribunalului Dâmboviţa, formulată de petenta Şcoala Gimnazială "D." Bucşani, în contradictoriu cu intimaţii A., B. (director la Şcoala Gimnazială "D." Bucşani) şi C. (director adjunct la Şcoala Gimnazială "D." Bucşani); s-a lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 595/17.04.2018 a Tribunalului Dâmboviţa, în sensul că reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.380 RON către B. şi C..

Prin decizia nr. 2430 din 1 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 595 din 17 aprilie 2018 a Tribunalului Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Şcoala Gimnazială "D." Bucşani; apelantul-reclamant a fost obligat să plătească intimatei suma de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse de instanţă.

Reclamantul A. a declarat apel împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 28 mai 2019, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, solicitând admiterea acestuia şi anularea încheierii atacate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, sub nr. x/2017/a2, la data de 26 iunie 2019.

La termenul din 24 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a dispus suspendarea judecăţii cauzei pentru lipsa părţilor, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1923 din 21 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-a admis excepţia perimării şi s-a constatat perimată cererea de apel formulată de apelantul-reclamant A. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 28 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Şcoala Gimnazială "D." Bucşani.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 19 octombrie 2021.

Recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 497, art. 498 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că prin hotărârea recurată s-a dispus perimarea cererii de chemare în judecată, dar, în speţa de faţă sunt aplicabile prevederile art. 416 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât dosarul a rămas suspendat/în nelucrare din motive neimputabile reclamantului.

Recurentul-reclamant a relevat faptul că multe dosare ale Curţii de Apel Ploieşti se află în întârziere datorită mutării sediului instanţei pe str. x.

Pentru aceste argumente, recurentul-reclamant a solicitat instanţei competente repunerea cauzei pe rol şi trimiterea spre rejudecare pentru îndreptarea gravelor erori de drept material, în temeiul art. 415 din C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia de primire din 26 octombrie 2021 s-a pus în vedere recurentului-reclamant să depună la dosar un exemplar al cererii de recurs, pentru a fi comunicat părţii adverse .

La data de 2 noiembrie 2021, conform plicului ataşat, recurentul-reclamant A. a depus la dosar o cerere de recurs având un conţinut diferit, care poartă menţiunea "pentru comunicare" .

Această cerere de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte Şcoala Gimnazială "D." Bucşani la data de 12 noiembrie 2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, cu menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare, în termen de cel mult 30 de zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă Şcoala Gimnazială "D." Bucşani a depus întâmpinare la 7 decembrie 2021, conform plicului ataşat, prin care a invocat nulitatea cererii de recurs, având în vedere faptul că nu sunt respectate dispoziţiile art. 486 din C. proc. civ. în ceea ce priveşte indicarea hotărârii care se atacă şi a motivelor de nelegalitate. De asemenea, a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs, având în vedere împrejurarea că recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploieşti la data de 30 septembrie 2021. În situaţia în care se va trece peste aceste apărări, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, sens în care a depus originalul documentului ce atestă plata acestuia .

Recursul înregistrat la data de 30 septembrie 2021 de Curtea de Apel Ploieşti a fost comunicat, cu plic, intimatei-pârâte Şcoala Gimnazială "D." Bucşani la 8 decembrie 2021, conform referatului întocmit de grefier la dosar.

Întâmpinarea formulată în cauză de intimata-pârâtă Şcoala Gimnazială "D." Bucşani a fost comunicată, la data de 8 decembrie 2021, recurentului-reclamant A., cu menţiunea de a depune la dosar, în termen de cel mult 10 zile de la comunicare, răspuns la întâmpinare.

Recurentul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a propus completului de filtru soluţia de respingere a excepţiei tardivităţii formulării căii extraordinare de atac invocate de intimata-pârâtă Şcoala Gimnazială "D." Bucşani şi de admitere a excepţiei nulităţii cererii de recurs invocate de către aceeaşi intimată, pentru lipsa motivelor de nelegalitate, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) din acelaşi cod.

Prin încheierea din 10 martie 2022, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul-reclamant A. a înţeles să-şi exercite acest drept.

Ulterior, s-a fixat termen la data de 26 mai 2022, pentru examinarea stadiului recursului.

Cu privire la excepţia tardivităţii formulării căii extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă Şcoala Gimnazială "D." Bucşani, Înalta Curte constată că este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă, întrucât recursul a fost declarat şi motivat în termenul de 5 zile de la pronunţare, prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel, se reţine că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, la data de 21 septembrie 2021, iar calea extraordinară de atac a fost declarată la 27 septembrie 2021, astfel cum atestă data înscrisă pe plicul în care a fost expediată cererea de recurs .

Referitor la motivarea recursului, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Conform art. 470 alin. (5) din acelaşi cod, "în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".

În speţă, decizia civilă nr. 1923 din 21 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost comunicată recurentului-reclamant A. la data de 1 octombrie 2021, astfel că termenul înăuntrul căruia se putea motiva cererea de recurs s-a împlinit la 7 octombrie 2021.

Prin cererea de recurs având un conţinut diferit, care poartă menţiunea "pentru comunicare", depusă la data de 2 noiembrie 2021, conform plicului ataşat, recurentul-reclamant a expus unele motive suplimentare în completarea recursului formulat iniţial, însă, în considerarea dispoziţiilor art. 487 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte nu le va putea lua în analiză, acestea fiind formulate în afara termenului legal.

Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248, coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alineatul (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Totodată, se cuvine a fi subliniat faptul că recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel încât autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege.

În cauză, recurentul-reclamant A. a indicat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că autorul căii extraordinare de atac nu a formulat critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei civile nr. 1923 din 21 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care s-a admis excepţia perimării şi s-a constatat perimată cererea de apel formulată de apelantul-reclamant A..

Recurentul s-a limitat la a susţine faptul că prin hotărârea recurată s-a dispus perimarea cererii de chemare în judecată, deşi erau aplicabile prevederile art. 416 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât dosarul a rămas suspendat/în nelucrare din motive neimputabile reclamantului.

Motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este invocat formal, deoarece în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate susţineri care să vizeze nemotivarea, caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei atacate ori existenţa unor argumente străine de natura cauzei.

De asemenea, nu poate fi vorba de încălcarea unor norme de drept material în judecata realizată de Curtea de Apel Ploieşti, dispoziţiile cuprinse în Codul de procedură referitoare la "perimarea cererii", fiind unele de drept procesual.

În lipsa unei argumentaţii în fapt care să vizeze decizia recurată şi care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs nu este posibilă, întrucât din susţinerile recurentului-reclamant nu pot fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea deciziei recurate prin prisma legalităţii.

Prin urmare, constatând că recurentul-reclamant A. nu s-a conformat obligaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere şi inexistenţa în cauză a motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat în cauză, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Totodată, reţinând culpa procesuală a recurentului-reclamant A., în baza dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 1.428 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă Şcoala Gimnazială "D." Bucşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii formulării recursului, invocată de intimata-pârâtă Şcoala Gimnazială "D." Bucşani.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1923 din 21 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata sumei de 1.428 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă Şcoala Gimnazială "D." Bucşani.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 mai 2022.