Territorial jurisdiction for labor conflicts: claimant's domicile or workplace per Labor Code and Law 62/2011
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice (High Court of Cassation and Justice) definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning territorial competence to the Bacau Court of Appeal, overriding the Harghita Court of Appeal's declination. The dispute concerned a labor conflict where an employee claimed his workplace job description illegitimately subordinated him to the administrative council, leading both the Harghita and Bacau Courts of Appeal to simultaneously raise exceptions of territorial incompetence, creating a jurisdictional deadlock. The High Court determined that under Article 210 of Law No. 62/2011 and Article 269 of the Labor Code, individual labor disputes fall within the jurisdiction of the court at the claimant's domicile or workplace; because the plaintiff resided and worked within the Bacau circumscription, the Bacau Court was the competent forum, rejecting the argument that the exception could not be raised if not properly invoked by the defendant due to the public order nature of judicial competence.
Legislator headnote
AI generatedart. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for labor conflicts: claimant's domicile or workplace per Labor Code and Law 62/2011: Notând că în cauză competenţa este de ordine privată, a apreciat că reclamantul, în lipsa opoziţiei pârâtului, are posibilitatea să sesizeze Tribunalul Harghita, pe raza căruia îşi are reşedinţa, de altfel, în raport cu art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 mai 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secţia Civilă la 09.09.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Regia Publică Locală - Ocolul Silvic Ghimeş-Făget, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtul la modificarea fişei postului nr. 7178/14.12.2020, în sensul eliminării de la pagina 1, pct. III - Relaţii, a prevederii conform căreia, şeful de ocol "este subordonat conducerii Consiliului de Administraţie", iar în subsidiar, să se precizeze în ce constă raportul de subordonare faţă de Consiliul de Administraţie, respectiv care dintre atribuţiile şefului de ocol se subscriu raportului de subordonare, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1266/25.11.2021, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Pentru a hotărî astfel, evocând dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi ale art. 269 din Codul muncii, a reţinut că cererile având ca obiect soluţionarea unor conflicte de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Constatând că atât domiciliul, cât şi locul de muncă ale reclamantului se află în circumscripţia Tribunalului Bacău, a declinat competenţa în favoarea acestuia, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la 02.02.2022.
Prin sentinţa civilă nr. 289/08.04.2022, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, a evocat considerentele din decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi a reţinut că instanţa de trimitere a ignorat art. 130 alin. (3) C. proc. civ., care prevede că excepţia necompetenţei de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare ori la primul termen la care părţile au fost citate, având în vedere că a invocat-o din oficiu.
Notând că în cauză competenţa este de ordine privată, a apreciat că reclamantul, în lipsa opoziţiei pârâtului, are posibilitatea să sesizeze Tribunalul Harghita, pe raza căruia îşi are reşedinţa, de altfel, în raport cu art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 29.04.2022.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:
Reclamantul a învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unui conflict de muncă, iar pentru stabilirea competenţei teritoriale sunt relevante dispoziţiile art. 269 din Codul muncii, respectiv cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011.
Articolul 269 alin. (1) din Codul muncii prevede că "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii", iar alin. (2) din acelaşi articol statuează că "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".
Totodată, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".
Aşadar, în lumina dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ.., aparţine tribunalelor de la locul de muncă sau domiciliul reclamantului competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru situaţia în care salariatul are calitatea de reclamant.
Necompetenţa este de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., întrucât normele care reglementează competenţa sunt norme imperative, de la care părţile nu pot deroga, astfel că în mod legal Tribunalul Harghita a invocat excepţia de necompetenţă teritorială.
Având în vedere că atât domiciliul, cât şi locul de muncă ale reclamantului se află în circumscripţia Tribunalului Bacău, raportat la textele de lege mai sus citate, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2022.