Jurisdictional conflict: appeal competence follows hierarchical instance, not professional status

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 28.03.2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Societatea Naţională a Sării S.A. Bucureşti şi Societatea Naţională a Sării S.A. Bucureşti - Sucursala Exploatarea Minieră Râmnicu Vâlcea, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtele la plata către reclamantă a sumelor de 30.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloare imobil teren în suprafaţă de 2.526 m.p. situat în Ocnele Mari, pct. "La Vişan-Lunca" şi de 6.000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 5666/29.10.2019, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă a respins acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 250/A/11.03.2021, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis apelul şi a schimbat sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 81.810 RON, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloare imobil teren în suprafaţă de 2.526 m.p.; a respins în rest acţiunea şi a obligat intimatele să plătească apelantei suma de 11.090,8 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, la 31.05.2021.

Prin încheierea din 15.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că acţiunea este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală şi specificul litigiului ce decurge din împrejurarea că pârâtele sunt profesionişti, în sensul art. 8 din Legea nr. 71/2011, iar fapta ilicită invocată şi prejudiciul suferit sunt în directă legătură cu activitatea economică desfăşurată de cele două pârâte. A avut în vedere Hotărârea nr. 5/10.03.2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti, prin care s-a stabilit că, începând cu 15.03.2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti să fie preluate de secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 05.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civilă; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că obiectul litigiului se întemeiază pe dreptul de proprietate şi de servitute, astfel că pune în discuţie drepturile reale invocate de fiecare dintre părţi, instanţa fiind chemată să statueze, cu prioritate, cu privire la calitatea de proprietar a reclamantei, negată de către pârâtă, respectiv cu privire la dreptul de servitute pe care pârâta susţine că îl deţine, contestat de către reclamantă.

Evocând Hotărârea nr. 5/10.03.2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti, a reţinut că determinant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii civile de la nivelul Curţii de Apel Piteşti este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti; concluzia este determinată atât de hotărârea enunţată, cât şi de interpretarea dată în soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Curtea a reţinut şi faptul că, faţă de obiectul litigiului, care pune în discuţie stabilirea şi modul de exercitare a unor drepturi reale, respectiv proprietatea şi dezmembrăminte ale acesteia, litigiul de faţă nu are natura unuia cu profesionişti, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparţine materiei civile lato-sensu, propriu-zise, ce revine în competenţa de soluţionare a secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Soluţionarea cauzei în primă instanţă s-a realizat de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă, prin pronunţarea sentinţei civile nr. 5666/29.10.2019

De asemenea, apelul împotriva sentinţei sus-menţionate a fost soluţionat de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 250/A/11.03.2021.

Aşadar, având în vedere faptul că în fond şi apel litigiul a fost soluţionat de instanţa civilă de drept comun, este evident că şi calea de atac va fi de competenţa secţiei sau completului corespunzător de la instanţa mai mare în grad.

Instanţa învestită cu soluţionarea recursului, ierarhic superioară celei care a soluţionat litigiul în fond, nu poate invoca, din oficiu, necompetenţa materială procesuală. În căile de atac, instanţa competentă material să soluţioneze apelul/recursul trebuie să fie stabilită în funcţie de instanţa a cărei hotărâre se atacă, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, din treaptă în treaptă, iar nu în funcţie de natura cauzei.

În acest sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 40 din 18 mai 2020, a Înaltei Curţi de Casaţie Şi Justiţie - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 683 din 31 iulie 2020, prin care se reţin următoarele:

"132. De altfel, în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a mai reţinut deja şi prin Decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 - Completul competent să judece recursul în interesul legii (paragraful 164) că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.

…………………………………………………………………………

140. Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare."

Prin urmare, în cauza de faţă, competenţa soluţionării recursului trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, respectiv Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, care a fost în mod legal învestită cu soluţionarea recursului.

În considerarea celor ce preced, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2022.