Cassation appeal annulled for pursuing merits-based evidence disputes under the illegality ground

Şedinţa publică din data de 11 mai 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalului Caraş-Severin, sub nr. x/20216, la data de 31.05.2016, reclamanta A. S.A. - Sucursala Banat, în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 391.063.23 RON cu titlu de pretenţii.

În drept, s-au invocat prevederile art. 148-150 C. proc. civ., art. 1531 şi 1535 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 577 din data de 26.11.2020, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta pârâtă A. S.A., prin Sucursala Banat, împotriva pârâtului reclamant B.; s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant B. împotriva reclamantei-pârâte A. S.A. Sucursala Banat; s-a dispus obligarea reclamantei-pârâte A. S.A. Sucursala Banat să plătească pârâtului-reclamant B. suma de 290.014,43 RON fără TVA reprezentând contravaloarea lucrărilor executate; s-a dispus obligarea reclamantei-pârâte A. S.A. Sucursala Banat să plătească pârâtului-reclamant B. cheltuieli de judecată în sumă de 47.014,50 RON reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu expert, onorariu avocat, contravaloare transport şi contravaloare cazare.

Împotriva sentinţei civile nr. 577 din data de 26.11.2020, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin a formulat apel reclamanta A. S.A., prin C..

Prin decizia civilă nr. 375/A din 29 iunie 2921, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamanta-pârâtă reconvenţional Societatea A. S.A. prin C. împotriva sentinţei civile nr. 577 din data de 26.11.2020, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2016. A fost obligată apelanta să plătească intimatei suma de 9.853,2 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. S.A., prin C.. Motivele de recurs sunt în esenţă următoarele:

Recurenta-reclamantă invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1270 C. civ., privind forţa obligatorie a contractului. Astfel, susţine că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că nu pot fi luate în considerare dispoziţiile contractuale prevăzute la art. 8.12 deoarece costurile materialelor ar fi superioare costului manoperei.

În opinia sa, în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de apel că în preţul contractului nu este inclus şi preţul materialelor puse la dispoziţie de către A. S.A. pentru a fi înglobate în lucrare, acestea fiind puse la dispoziţie fără preţ şi valoare.

Totodată, recurenta-reclamantă expune pe larg situaţia de fapt şi critică hotărârea pronunţată în apel din perspectiva aprecierii mijloacelor de probă. Astfel, autoarea recursului susţine că instanţa de apel nu a analizat înscrisurile din documentaţia de atribuire a contractului încheiat între părţi. În continuare, arată că ambele instanţe, de fond şi apel, au ignorat faptul că toate facturile emise de A. S.A. pentru materialele livrate în temeiul contractului au fost acceptate la plata de către intimata B.. De asemenea, recurenta-reclamantă critică concluziile reţinute de către expertul contabil D., în cadrul raportului de expertiză efectuat în cauză.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 9 martie 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei-reclamante referitoare la aplicarea greşită a normelor de drept material nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece dispoziţiile referitoare la forţa obligatorie a contractului (art. 1270 C. civ.) sunt indicate în mod formal fără a se arăta în concret cu ce a greşit instanţa de apel şi de ce norma materială nu a fost corect aplicată.

Afirmaţiile prin care se critică modul în care curtea de apel a dat eficienţă probelor din dosar (facturi, documentaţia de atribuire a contractului, raport de expertiză) şi prin care se invocă greşita interpretare a prevederilor contractuale cu privire la preţul materialelor incluse în preţul contractului încheiat între părţi, aduc în discuţie aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului. În această cale extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei.

Administrarea probatoriului şi stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluţiei cu normele de drept aplicabile.

Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, ca şi asupra concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Se ignoră astfel caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul, ci se analizează exclusiv aspecte de nelegalitate, nu şi cele de netemeinicie. Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA A. S.A., prin C. împotriva deciziei civile nr. 375/A din 29 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurenta-reclamantă SOCIETATEA A. S.A., prin C. la plata către intimata-pârâtă S.C. B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA A. S.A., prin C. împotriva deciziei civile nr. 375/A din 29 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă SOCIETATEA A. S.A., prin C. la plata către intimata-pârâtă S.C. B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 mai 2022.