Inadmissibility of extraordinary appeal against change of venue order and lack of relevance for constitutional challenge

Şedinţa publică din data de 22 martie 2022

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată de petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea la data de 27 octombrie 2021, s-a solicitat strămutarea pricinii care face obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Oradea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2021.

2. Încheierea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin încheierea nr. 2554 din 18 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de strămutare a pricinii care face obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Oradea, formulată de petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat contestaţie în anulare contestatoarea Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea.

3. Motivele contestaţiei în anulare

Contestatoarea a invocat că instanţa nu a fost legal alcătuită, fiind încălcat dreptul său la un proces echitabil, în a cărui sferă de garanţii intră şi acela de a fi judecată de o instanţă imparţială, care să analizeze situaţia de fapt şi să pronunţe decizia cu respectarea principiului nemijlocirii, invocând că hotărârea instanţei supreme nu a fost motivată de judecătorii care au pronunţat-o, ci de magistratul asistent. Mai arată contestatoarea că sunt încălcate dispoziţiile art. 426 alin. (1) C. proc. civ., art. 6 CEDO şi citează cauzele Mellors c. Regatlui Unit, P.K. c. Finlandei, Beraru c. României, Cutean c. României, Cerovsek şi Bozicnik c. Sloveniei, Achina c. României, Gheorghe c. României; de asemenea, invocă decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018 a Curţii Constituţionale a României.

A mai solicitat contestatoarea suspendarea încheierii nr. 2554 din 18 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, motivând că necesită o protecţie deosebită, fiind un lăcaş de cult. S-a format dosarul nr. x/2021, având ca obiect suspendare executare încheiere.

În drept, a invocat prevederile art. 507 C. proc. civ., precum şi art. 503 şi urm. C. proc. civ., coroborate cu art. 19 alin. (1) TUE, art. 2, 4 alin. (3) şi art. 6 TUE, art. 47 Carta, art. 6 para. 1 CEDO.

4. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a stabilit termen de judecată la data de 8 februarie 2022, în vederea soluţionării cererii de suspendare a încheierii sus-menţionate, dispunând comunicarea către intimată a contestaţiei în anulare, precum şi către contestatoare a obligaţiei de a achita cauţiunea în cuantum de 1000 RON, în temeiul art. 719 alin. (3) C. proc. civ.

La data de 02 februarie 2022, prin poştă electronică, intimata Comisia Specială de Retrocedare a depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând inadmisibilitatea acesteia, din perspectiva neîndeplinirii condiţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 08 februarie 2022, contestatoarea a depus cerere de renunţare la contestaţia în anulare.

La termenul din 8 februarie 2022, Înalta Curte a constatat că respectiva contestaţie în anulare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, şi a acordat termen la 22 martie 2022, pentru a da posibilitatea contestatoarei să-şi exprime un punct de vedere lămuritor cu privire la cererea de renunţare la judecată, dar şi pentru ca intimaţii să ia cunoştinţă de conţinutul acesteia şi pentru a-şi exprima poziţia faţă de cererea de renunţare.

La data de 18 martie 2022, contestatoarea a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) a treia propoziţie din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor "Judecătorii trebuie să ia decizii fără niciun fel de restricţii, influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, fie chiar şi judiciare".

A invocat că aceste prevederi sunt incompatibile cu dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 10, art. 11 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(4), art. 22 alin. (1)-(2), art. 23 alin. (1) art. 26 alin. (1)-(2), art. 29 alin. (1)-(4), art. 30 alin. (6)-(7), art. 41 alin. (1) din Constituţia României.

A mai solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

La data de 21 martie 2022, contestatoarea a depus o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 şi art. 72 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care prevăd:

"Art. 71. Magistraţii-asistenţi care participă la şedinţele de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie redactează încheierile, participă cu vot consultativ la deliberări şi redactează hotărâri, conform repartizării făcute de preşedinte pentru toţi membrii completului de judecată.

Art. 72. Magistraţii-asistenţi aduc la îndeplinire orice alte sarcini încredinţate de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de vicepreşedinte sau de preşedintele secţiei".

A arătat că aceste prevederi sunt incompatibile cu dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 10, art. 11 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(4), art. 22 alin. (1)-(2), art. 23 alin. (1) art. 26 alin. (1)-(2), art. 29 alin. (1)-(4), art. 30 alin. (6)-(7), art. 41 alin. (1) din Constituţia României.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi soluţia pronunţată

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:

În ceea ce priveşte cererile de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) a treia propoziţie din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi a prevederilor art. 71 şi art. 72 din aceeaşi lege, contestatoarea a invocat că acestea sunt incompatibile cu dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 10, art. 11 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(4), art. 22 alin. (1)-(2), art. 23 alin. (1) art. 26 alin. (1)-(2), art. 29 alin. (1)-(4), art. 30 alin. (6)-(7), art. 41 alin. (1) din Constituţia României.

Reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi, sau din oficiu, de către instanţă ori de procuror în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale, printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 alin. (3) a treia propoziţie, precum şi a prevederilor art. 71 şi art. 72 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Cu privire la cea de-a patra cerinţă de admisibilitate anterior evocată, se constată că dispoziţiile legale atacate de neconstituţionalitate nu sunt relevante pentru soluţionarea cauzei de faţă, ce presupune cu prioritate verificarea admisibilităţii contestaţiei în anulare cu care această instanţă a fost învestită prin prisma incidenţei prevederilor art. 503 C. proc. civ. şi nu judecata solicitării cu care petenta-contestatoare a învestit anterior Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

Cum, în cauză, doar două dintre cele trei condiţii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt îndeplinite, respectiv textele criticate fac parte dintr-o lege şi nu au fost declarate neconstituţionale anterior, lipsind legătura cu soluţionarea cauzei la care face referire art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curţii Constituţionale.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă) şi art. 503 alin. (2) C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanţei de recurs).

Contestaţia în anulare specială reglementată de art. 503 alin. (2) punctele 1 şi 2 C. proc. civ., invocate de contestatoare drept temei de drept, prevede că aceasta poate fi promovată în două cazuri distincte:

1. atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Or, se constată această cale extraordinară de atac este deschisă numai împotriva hotărârilor instanţei de recurs, iar prin hotărârea atacată nu s-a soluţionat un recurs, ci o cerere de strămutare; pe cale de consecinţă, niciuna dintre ipotezele cuprinse în art. 503 alin. (2) pct. 1 şi 2 C. proc. civ. nu poate fi incidentă, pentru că ele privesc o judecată în recurs, ce nu a avut loc.

De aceea, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., contestaţia în anulare apare a fi inadmisibilă.

Mai mult decât atât, astfel cum reiese din argumentarea contestaţiei în anulare formulate în cauză, aspectele invocate de către contestatoare drept motive ale căii de atac nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile legale invocate de contestatoare în motivarea cererii sale (necompetenţa absolută a instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, alcătuirea sa nelegală ori existenţa unei erori materiale la dezlegarea cauzei), contestaţia în anulare fiind inadmisibilă şi din această perspectivă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curţii Constituţionale.

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea împotriva încheierii nr. 2554 din 18 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Cu recurs în 48 ore de la pronunţare cu privire la soluţia asupra cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate, la completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă cu privire la soluţia pronunţată cu privire la contestaţia în anulare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 martie 2022.