Prisoner's cassation appeal over 5,000,000 RON ill-treatment claim struck as null.

Şedinţa publică din data de 22 martie 2022

Deliberând asupra cauzei prezente, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 24.03.2020, sub nr. dosar x/2020, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor A., B., C., D., E. la plata de despăgubiri morale în sumă de 5.000.000 RON.

În drept, a invocat prevederile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, H.G. nr. 157/2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, art. 3 şi 5 CEDO.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bihor

Prin sentinţa civilă nr. 131/C/2020 din 21.10.2020, pronunţată în dosarul x/2020 de către Tribunalul Bihor, secţia I civilă s-a respins cererea formulată de reclamantul F. în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D., E., toţi angajaţi la Penitenciarul Oradea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul F., solicitând admiterea apelului formulat, anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă sub nr. x/2019.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 692/A/2021 din data de 26 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civil, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelantul F., în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., toţi angajaţi ai Penitenciarului Oradea, împotriva sentinţei civile nr. 131/C din data de 21 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2020, pe care a păstrat-o în totalitate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul F..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. de dosar x/2020

4. Recursul declarat în cauză

Prin motivele de recurs, reclamantul s-a plâns de relele tratamente aplicate în închisoare, de lipsa de imparţialitate a autorităţilor, a criticat pedepsele care i s-au aplicat; a mai arătat că decizia nu este conformă cu prevederile art. 425, art. 461, art. 476 art. 479 şi art. 482 din C. proc. civ., completul nu respectă cerinţele art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. Invocă, de asemenea, aplicabilitatea prevederilor art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

5. Procedura în recurs

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus comunicarea cererii către intimaţii A., B., C., D., E. care nu au depus întâmpinări la dosarul cauzei.

Prin rezoluţia din data de 17 noiembrie 2021, s-a stabilit termen de judecată la data de 22.03.2022, complet C9.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului şi soluţia pronunţată

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, din perspectiva neîncadrării motivelor de recurs în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabileşte că recursul trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Corelativ, art. 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică. De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 489, aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate, prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, iar instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici la adresa hotărârii pronunţate în apel, prin raportare la soluţia şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în oricare dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Verificând conţinutul cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant şi aplicând principiile de ordin teoretic anterior expuse, Înalta Curte constată că, deşi a fost indicat ca temei juridic al memoriului de recurs art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe de o parte, niciuna din situaţiile reglementate de acest text de lege nu se regăseşte în criticile formulate, iar, pe de altă parte, pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele care susţin în mod necesar soluţia dispusă prin hotărârea recurată, circumstanţe în care intervine nulitatea recursului.

Cu alte cuvinte, celor statuate prin decizia civilă nr. 692A din 26 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, recurentul-reclamant nu le-a adus critici punctuale de nelegalitate care să se subsumeze vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., partea rezumându-se la indicarea relelor tratamente aplicate în închisoare, precum şi la evocarea unor critici privitoare la lipsa de imparţialitate a autorităţilor şi la pedepsele care i s-au aplicat pe nedrept.

Astfel, Înalta Curte constată că, deşi recurentul invocă faptul că instanţa nu a fost alcătuită potrivit prevederilor legale. "completul neconform cu art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară", care prevăd că apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel, în concret nu expune niciun argument subsumat acestei critici, ea fiind formulată doar generic, în mod formal, fără corespondent în situaia concretă a dosarului.

În mod similar, deşi recurentul a criticat neconformitatea deciziei recurate cu prevederile art. 425, art. 461, art. 476, art. 479 şi art, 482 C. proc. civ., nu a dezvoltat în niciun fel susţinerile respective. Astfel, simpla expunere a unui text de lege fără a arăta în concret argumentele care justifică aplicarea acestuia în cauză nu poate conduce la încadrarea criticii respective în vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, în absenţa unor argumente care să reflecte critici privitoare la decizia recurată, instanţa de recurs nu poate decela care anume sunt aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate ce pot fi circumscrise cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aşa încât sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod, este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de casare reglementate de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod, va constata nul recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul F. împotriva deciziei nr. 692A din 26 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 martie 2022.