Conflict of competence regarding administrative jurisdiction over municipal non-response to request for legal status documentation and cadastral map

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul secţiei a II -a de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti la 26 mai 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Pantelimon, prin Primar şi Consiliul Local al oraşului Pantelimon, a solicitat obligarea pârâţilor să ia măsurile necesare, conform atribuţiilor stabilite de lege în sarcina lor, pentru reabilitarea drumului de interes local denumit strada x (inclusiv refacerea acostamentului şi taluzului), precum şi obligarea pârâtului Oraşul Pantelimon, prin Primar, să îi elibereze o adeverinţă care să cuprindă situaţia juridică a drumului denumit strada x nr. 77, situată în Pantelimon, strada x, jud. Ilfov, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5278 din 26 octombrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, precum şi faptul că are un caracter exclusiv competenţa teritorială stabilită potrivit acestei norme.

În raport de dispoziţiile legale reţinute, constatând că domiciliul reclamantului este în Făgăraş, jud. Braşov, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Braşov, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa civilă nr. 511/CA din 24 mai 2021, prin care a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Cornetu.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, potrivit Legii nr. 554/2004, prin contencios administrativ se înţelege activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente, potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

A constatat că, prin primul petit, reclamantul solicită obligarea pârâţilor să reabiliteze un drum şi să refacă un acostament, iar demersurile astfel solicitate nu reprezintă acte prevăzute de Legea contenciosului administrativ, nefiind vorba aşadar despre emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, iar, prin al doilea petit, solicită obligarea pârâtului Oraşul Pantelimon să îi elibereze o adeverinţă şi un plan parcelar. A apreciat că refuzul pârâtului cu privire la solicitarea din al doilea petit nu este unul nejustificat, în cauză, din înscrisurile depuse de pârât, rezultând că eliberarea planului parcelar se efectuează la O.C.P.I. după achitarea taxei legale şi în timpul programului de lucru al respectivei instituţii.

Instanţa a reţinut că, prin act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, iar obiectul cererii de chemare în judecată nu se circumscrie dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ, nefiind contestat un act administrativ şi nefiind contestat un refuz nejustificat al unei autorităţi.

În raport de dispoziţiile art. 94 lit. h) şi art. 107 C. proc. civ., a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza judecătoria de la sediul pârâtului, respectiv Judecătoria Cornetu.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cornetu, prin încheierea din 6 septembrie 2022, faţă de dispoziţiile art. 99 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., a dispus disjungerea capătului I de cerere din dosarul nr. x/2020, în prezentul dosar rămânând de soluţionat capătul II de cerere, respectiv solicitarea reclamantului de obligare a UAT Pantelimon, prin Primar, să elibereze o adeverinţă care să cuprindă situaţia juridică a drumului denumit strada x şi să îi elibereze planul parcelar al tarlalei 77, situată în Pantelimon, judeţul Ilfov.

Prin sentinţa civilă nr. 4977 din 20 septembrie 2022, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa s-a reţinut că Tribunalul Braşov, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a soluţionat excepţia necompetenţei materiale prin analizarea fondului cererii reclamantului, apreciind că refuzul pârâtului Oraşul Pantelimon să îi elibereze o adeverinţă şi un plan parcelar este unul nejustificat.

A mai reţinut că, din înscrisurile de la dosar şi din cererea reclamantului, acesta se află în ipoteza lipsei totale a unui răspuns din partea autorităţii, considerându-se vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea cererii sale, acest aspect fiind arătat expres de către apărătorul reclamantului la termenul din 6 septembrie 2022.

În raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2005 a contenciosului administrativ, a constatat că, în ipoteza nesoluţionării în termenul prevăzut de lege a unei cereri, acţiunea în contencios are ca obiect constatarea acestui aspect şi obligarea autorităţii la formularea unui răspuns, acţiunea fiind de competenţa exclusivă a instanţelor de contencios administrativ.

A reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Pantelimon, prin Primar şi Consiliul Local al oraşului Pantelimon, prin care a solicitat obligarea pârâţilor să îi elibereze o adeverinţă care să cuprindă situaţia juridică a drumului denumit strada x nr. 77, situată în Pantelimon, strada x, jud. Ilfov.

În cauza pendinte, instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport de obiectul acţiunii, Tribunalul Braşov, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin calificarea litigiului ca fiind de natură civilă, respectiv obligaţia de a face, iar Judecătoria Cornetu reţinând că se regăseşte ipoteza lipsei totale a unui răspuns din partea autorităţii, competentă fiind instanţa de contencios administrativ.

Se constată că litigiul decurge din nerespectarea, de către o autoritate publică, a obligaţiei de a răspunde solicitării reclamantului, acesta din urmă considerându-se vătămat într-un drept sau inters legitim al său.

Acest aspect reiese cu claritate atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanţa fiind învestită cu o acţiune formulată în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin care reclamantul a considerat că există, din partea pârâţilor, un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, cât şi din precizarea reprezentantului convenţional al reclamantului, consemnată în încheierea din 6 septembrie 2022 a Judecătoriei Cornetu.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal, conţinutul acestui răspuns fiind un aspect ce excedează acestei etape procesuale de stabilire a competenţei materiale.

În limitele astfel trasate, dând eficienţă şi principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, în stabilirea competenţei teritoriale se vor avea în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanţa de la domiciliul reclamantului este competentă să soluţioneze cererea.

În raport de calitatea pârâţilor, devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stipulează în sensul că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că domiciliul reclamantului este în Făgăraş, str. x, jud. Braşov, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.