Jurisdictional conflict over temporal applicability of civil vs. administrative court competence for challenging insurer guarantee fund refusal decisions.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, determining that the Bucharest Court of Appeal, Section VIII of Administrative and Fiscal Contentious Litigation, has exclusive competence to hear the case, thereby overturning the lower court’s declination to a civil tribunal. The dispute involved a claim by the national motor insurance bureau, as the successor to an insolvent insurer, seeking the annulment of a decision by the Guarantee Fund for Insurers that refused payment of insurance claims. The core legal issue concerned the temporal applicability of amended procedural rules regarding the competent forum for challenging such refusal decisions, specifically whether the case fell under the new civil jurisdiction established by an emergency ordinance or the previous administrative contentious jurisdiction. The Court held that because the administrative procedure was initiated before the effective date of the amendment (September 24, 2021), the transitional provision of Article VI of the emergency ordinance applied, preserving the application of the law in force at the start of the procedure. Consequently, under Article 19 of Law no. 503/2004, the appeal must be filed with the administrative court, and the specific provisions on civil court competence introduced by the amendment were deemed inapplicable to this pending matter.
Legislator headnote
AI generatedart. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, art. 19 din Legea nr. 503/2004, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 102/2021, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Jurisdictional conflict over temporal applicability of civil vs. administrative court competence for challenging insurer guarantee fund refusal decisions: The dispute involved a claim by the national motor insurance bureau, as the successor to an insolvent insurer, seeking the annulment of a decision by the Guarantee Fund for Insurers that refused payment of insurance claims. The core legal issue concerned the temporal applicability of amended procedural rules regarding the competent forum for challenging such refusal decisions, specifically whether the case fell under the new civil jurisdiction established by an emergency ordinance or the previous administrative contentious jurisdiction. The Court held that because the administrative procedure was initiated before the effective date of the amendment (September 24, 2021), the transitional provision of Article VI of the emergency ordinance applied, preserving the application of the law in force at the start of the procedure. Consequently, under Article 19 of Law no. 503/2004, the appeal must be filed with the administrative court, and the specific provisions on civil court competence introduced by the amendment were deemed inapplicable to this pending matter.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for establishing the competent court to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022
Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), în calitate de continuator al tuturor raporturilor juridice în care se afla A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat anularea deciziei nr. 45222 din 10 septembrie 2021, în temeiul dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, coroborate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 503/2004, art. 8 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 258 din 17 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 102/2021, care a intrat în vigoare la 24 septembrie 2021, ce stabilesc competenţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva deciziei de respingere a sumelor pretinse, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în favoarea instanţelor civile de la sediul Fondului.
A apreciat că nu pot fi reţinute susţinerile pârâtului, conform cărora modificările aduse prin O.U.G. nr. 102/2021 nu sunt de imediată aplicare întrucât prevederile acestui act normativ stipulează, în art. VI, că procedurile administrative, nu cele jurisdicţionale, gestionate de Fondul de Garantare a Asiguraţilor pentru plata sumelor cuvenite creditorilor de asigurări ai asigurătorilor pentru care a fost deschisă deja procedura de faliment, proceduri care au fost începute anterior intrării în vigoare ordonanţei de urgenţă, rămân supuse legii aplicabile la data începerii acestora.
A considerat că, neexistând o altă normă care să prevadă prorogarea intrării în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 213/2015, regulile de competenţă aplicabile prezentei cauze sunt cele generale.
Având în vedere caracterul evaluabil în bani al cererii, precum şi valoarea obiectului cererii de peste 200.000 RON, a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 94 pct. k şi art. 95 pct. 1 C. proc. civ., competenţa materială revenind tribunalului.
În raport de data introducerii acţiunii, 28 septembrie 2021, a reţinut că dispoziţiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 102/2021 sunt pe deplin aplicabile, competenţa teritorială revenind tribunalului de la sediul Fondului, respectiv Tribunalului Bucureşti.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 975 din 14 iunie 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată prin întâmpinare, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, potrivit art. VI din O.U.G. nr. 102/2021"Procedurile administrative gestionate de Fondul de Garantare a Asiguraţilor pentru plata sumelor cuvenite creditorilor de asigurări ai asigurătorilor pentru care a fost deschisă deja procedura de faliment, proceduri care au fost începute anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, rămân supuse legii aplicabile la data începerii acestora."
A apreciat că acest text de lege nu distinge, ci vorbeşte doar de proceduri administrative, ceea ce implică inclusiv etapa contestării deciziei prin care Fondul de Garantare a Asiguraţilor soluţionează cererea de plată, în faţa instanţei de judecată.
Constatând că, în cauză, procedura administrativă este începută înainte de intrarea în vigoare a art. 13 alin. (5), în forma modificată de O.U.G. nr. 102/2021 (în vigoare din 24.09.2021), tribunalul a apreciat că decizia emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor trebuie contestată la Curtea de Apel Bucureşti, sectia contencios administrativ şi fiscal, potrivit art. 13 alin. (5) în vigoare anterior datei de 24.09.2021.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea formulată de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), în calitate de continuator al tuturor raporturilor juridice în care se afla A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 45222 din 10 septembrie 2021, în temeiul dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, coroborate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 503/2004, art. 8 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Instanţele în conflict şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă făcând aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 102/2021, în vigoare de la 24 septembrie 2021, în timp ce Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la acelaşi text de lege, însă în forma în vigoare anterior datei de 24 septembrie 2021.
Dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, modificată prin O.U.G. nr. 102/2021 prevăd că "În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestaţie în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancţiunea decăderii, la instanţele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competenţă generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificarile şi completările ulterioare.", iar art. VI din O.U.G. nr. 102/2021 statuează că "Procedurile administrative gestionate de Fondul de garantare a asiguraţilor pentru plata sumelor cuvenite creditorilor de asigurări ai asiguratorilor pentru care a fost deschisă deja procedura de faliment, proceduri care au fost începute anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, rămân supuse legii aplicabile la data începerii acestora."
Se reţine că, în speţă, procedura administrativă la care se referă art. VI din O.U.G. nr. 102/2021, care include atât actele şi operaţiunile administrative, cât şi procedura de contestare a deciziei prin care FGA soluţionează cererea de plată, a fost începută anterior intrării în vigoare a acestei ordonanţe (24 septembrie 2021), data emiterii deciziei contestate fiind 10 septembrie 2021.
În raport de dispoziţiile normei tranzitorii, incident speţei este art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, forma în vigoare anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 102/2021, text legal potrivit căruia "În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestaţie, în condiţiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare."
Potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, republicată, "Împotriva deciziei, societatea de asigurare/reasigurare poate face contestaţie la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sancţiunea decăderii."
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR), în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 15 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.