Extraordinary appeal in cancellation inadmissible for failure to raise absolute lack of jurisdiction in the appeal proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal in cancellation (contestaţie în anulare) filed by the applicant, thereby upholding the lower court's decision that had previously rejected the original appeal for inadmissibility. The dispute involved a challenge to a civil decision regarding the absolute lack of jurisdiction of the appellate court, with the applicant arguing that the administrative-fiscal court was the competent forum under Law No. 554/2004. The decisive legal basis was Article 503(2)(1) of the Code of Civil Procedure, which permits an appeal in cancellation for absolute lack of jurisdiction only if the corresponding exception was raised before the instance rendering the contested judgment; the court found the appeal inadmissible because the applicant had failed to raise the exception of absolute lack of jurisdiction during the prior appeal proceedings, where only the inadmissibility of the appeal was examined.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ, art. 402 C. proc. civ; Extraordinary appeal in cancellation inadmissible for failure to raise absolute lack of jurisdiction in the appeal proceedings: Analizând prezenta cale de atac din perspectiva motivului invocat de contestatoare, respectiv art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, se reţine că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022
Asupra contestaţiei în anulare deduse judecăţii, reţine următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin decizia nr. 972 din 10 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 298/R din 17 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.
2. Contestaţia în anulare
Prin cererea înregistrată la 8 iunie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 972 din 10 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.
Contestatoarea a susţinut că instanţa de contencios administrativ şi fiscal era competentă să soluţioneze dosarul de recurs în care a fost pronunţată hotărârea atacată, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin rezoluţia din 15 iunie 2022, a fost fixat termen de judecată la 13 octombrie 2022, cauza fiind amânată pentru termenul din 15 decembrie 2022.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi
Examinând prezenta contestaţie în anulare, Înalta Curte constată următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare.
Analizând prezenta cale de atac din perspectiva motivului invocat de contestatoare, respectiv art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, se reţine că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză.
Conform art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia.
Astfel, motivul privitor la necompetenţă se referă exclusiv la necompetenţa instanţei care a pronunţat hotărârea în recurs, textul precizând expres ca necompetenţa instanţei care a pronunţat hotărârea contestată să fi fost absolută şi excepţia de necompetenţă să fi fost invocată în faţa acelei instanţe, iar instanţa să fi omis a se pronunţa asupra ei.
În cauza pendinte, se reţine că, în faţa instanţei de recurs, nu a fost invocată excepţia necompetenţei absolute a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului împotriva deciziei civile nr. 298/R din 17 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, astfel cum impun dispoziţiile legale anterior redate.
Din actele dosarului rezultă că în calea de atac a recursului a fost invocată doar excepţia inadmisibilităţii recursului, de către instanţă, excepţie care a fost admisă, iar recursul a fost respins în consecinţă.
Aşa fiind, neinvocarea excepţiei în calea de atac a recursului face inadmisibilă contestaţia în anulare, nefiind îndeplinite cerinţele art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.
Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 972 din 10 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 972 din 10 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 15 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.