Perempted appeals leave defamation award of 150 RON moral damages intact

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III - a civilă, la 10 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat instanţei obligarea pârâtei B. la ştergerea textului incriminat prin acţiune de pe pagina sa de socializare, plata unor daune morale în valoare de 331.350 RON, publicarea deciziei în 3 ziare cotidiene naţionale, precum şi pe pagina proprie de socializare, dacă va avea una, la data la care se va emite hotărârea.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 410 din 8 martie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A..

3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel

Prin decizia civilă nr. 284A din 26 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul, a schimbat sentinţa civilă apelată, în sensul admiterii în parte a acţiunii prin obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 150 RON cu titlu de daune morale.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate în apel, au declarat recurs ambele părţi ale litigiului.

5. Admisibilitatea în principiu a recursurilor

Prin încheierea din 7 octombrie 2021 au fost admise în principiu recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 284A din 26 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi s-a stabilit termen pentru judecata acestora la 9 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 9 decembrie 2021, instanţa a suspendat judecata celor două recursuri în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea cauzei şi nici nu a cerut în scris judecata pricinii în lipsă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Asupra excepţiei de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege, dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfăţişează ca o sancţiune ce se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.

Perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din 9 decembrie 2021, stabilit pentru judecarea recursurilor, termen la care, constatându-se că niciuna din părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii.

Astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (9 decembrie 2021) şi până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepţiei de perimare trecând mai mult de 6 luni (termenul de perimare împlinindu-se la 9 iunie 2022, într-o zi de joi, lucrătoare), timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea reglementată de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursurilor declarate de reclamantul A. şi de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 284A din 26 martie 2020 fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimate recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 284A din 26 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2022.