Inadmissibility of appeal against final case transfer annulment for lack of stamp duty

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, petentul A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe motiv de bănuială legitimă.

Prin încheierea nr. 23A din 9 iunie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a anulat cererea de strămutare formulată de petentul A., vizând dosarul cu nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatele B. şi C., ca netimbrată.

Împotriva încheierii nr. 23A din 9 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs petentul A..

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a invocat următoarele aspecte:

Instanţa a judecat cererea de strămutare fără a respecta obligaţia legală de a comunica petentului soluţia de respingere a cererii de reexaminare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ. Cererea de reexaminare a fost soluţionată prin încheierea din 4 iunie 2021, iar instanţa a anulat cererea de strămutare prin încheierea din 9 iunie 2021.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 31 octombrie 2022, prin care s-a menţionat că urmează a fi analizată cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului.

Constatându-se finalizată etapa procedurii prealabile, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a stabilit termen la 8 decembrie 2022, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac.

Recurentul A. a comunicat concluzii scrise prin e-mail la 8 decembrie 2022, prin care a precizat că a declarat recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, susţinând că, din eroare, a menţionat "strămutare" în loc de "recuzare".

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 457 alin. (1) din acelaşi cod, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ., încheierea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.

Faţă de obiectul recursului şi în raport cu dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte reţine că încheierea nr. 23A din 9 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea de strămutare formulată de petentul A., vizând dosarul cu nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă.

Nu poate fi primită precizarea recurentului în sensul că, din eroare, ar fi menţionat în cuprinsul cererii de recurs că declară calea de atac împotriva hotărârii pronunţate asupra cererii de strămutare, deoarece aceasta ar presupune modificarea obiectului recursului, ceea ce nu este reglementat de dispoziţiile C. proc. civ. în materia recursului.

Totodată, Înalta Curte notează că nu se poate dispune refacerea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întrucât în mod corect s-a reţinut în cuprinsul acestuia că recursul are ca obiect hotărârea nr. 23A din 9 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare, în condiţiile în care criticile expuse de recurent privesc soluţia de respingere, ca netimbrată, a cererii de strămutare.

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, această regulă având valoare de principiu constituţional. Dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăd că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Prin raportare la dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii, instanţa fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 23 A din 9 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2022.