Conflict over enforcement objection jurisdiction: enforcement court identity fixed by authorization of forced execution

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 2 decembrie 2021, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare, solicitând suspendarea executării silite pornită împotriva sa în dosarul de executare nr. 265/2021 al BEJ B., desfiinţarea popririi din 15 noiembrie 2021 efectuată de BEJ B. în dosarul de executare nr. 265/2021, cenzurarea cheltuielilor de executare silită efectuate de executorul judecătoresc şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 714 C. proc. civ.

II. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Constanţa:

Prin sentinţa civilă nr. 5419 din 16 mai 2022, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de contestator, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, acţiune formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimaţii C. şi D., în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Prima instanţa învestită cu soluţionarea cauzei a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia se introduce la instanţa de executare, şi a prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanţa a constatat că din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din cartea de identitate a contestatorului depusă la dosar, precum şi din verificările efectuate, debitorul contestator are domiciliul în municipiul Iaşi, aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Iaşi. În acest context, instanţa a reţinut că deşi în perioada 22 octombrie 2020 - 21 octombrie 2021 contestatorul a avut reşedinţa în oraşul Năvodari, la 1 noiembrie 2021, data sesizării organului de executare, acesta avea domiciliul în municipiul Iaşi, Piaţa Voievozilor, nr. 16, judeţul Iaşi.

III. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Iaşi:

Prin sentinţa civilă nr. 10468 din 13 octombrie 2022, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererilor principală şi conexă, având ca obiect contestaţie la executare - suspendare executare silită formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimaţii D. şi C., în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Instanţa învestită prin declinare a reţinut că, urmare a cererii creditorilor D., C., prin încheierea nr. 15135 din 3 noiembrie 2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosar nr. x/2021, dosar executare, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite formulată de BEJ B. privind pe creditorii D., C. împotriva debitorului A. şi a fost încuviinţată executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3592 din 30 martie 2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosar nr. x/2021 definitivă prin decizia civilă nr. 963 din 10 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Constanţă pentru recuperarea sumei de 3000 RON.

Pentru aceste considerente, raportat la prevederile art. 651 alin. (1) şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere domiciliul în fapt al debitorului contestator, respectiv Năvodari, judeţul Constanţa, Judecătoria Iaşi a reţinut că instanţa de executare este Judecătoria Constanţa, având în vedere şi că aceasta este instanţa care a încuviinţat executarea silită în contra debitorului contestator, fiind tranşată în mod definitiv instanţa de executare.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă priveşte contestaţia la executare, formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimaţii D. şi C., prin care a solicitat instanţei să dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 265/2021 al BEJ B., precum şi anularea încheierii prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite.

Conflictul negativ de competenţă este generat de modul de interpretare a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în vederea determinării instanţei de executare.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

De asemenea, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Înalta Curte constată că, în cauză, încuviinţarea executării silite s-a dispus prin încheierea nr. 15135 din 3 noiembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2021, astfel că, din perspectiva exigenţelor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., odată ce instanţa de executare a fost stabilită ca fiind Judecătoria Constanţa, acesteia îi revine competenţa soluţionării contestaţiei la executare.

În sprijinul raţionamentului expus sunt şi statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, în sensul că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în considerentele deciziei menţionate, s-a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Prin urmare, ţinând seama de împrejurarea că instanţa de executare a fost deja determinată prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, de caracterul imperativ al normei înscrise în art. 714 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata că Judecătoria Constanţa este instanţa de executare şi, în consecinţă, acestei instanţe îi revine competenţa de a soluţiona contestaţia la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2022.