Inadmissibility of recourse against final appellate decision in Law No. 10/2001 restitution disputes due to statutory exclusion of Supreme Court jurisdiction

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

Deliberând , asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 1 noiembrie 2019, astfel cum a fost precizată în scris prin notele înregistrate la 15 iunie 2020, reclamanta A. a chemat în judecată UAT Bacău prin primar şi pe Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 Bacău, deoarece nu i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra construcţiilor din proprietatea părinţilor săi, B. şi C., din str. x, proprietate demolată în 1964.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Prin precizările depuse, reclamanta A. a arătat că obiectul cererii îl reprezintă obligarea UAT Bacău, prin primar, şi a Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 de a se pronunţă asupra cererii sale făcută prin notificarea nr. x din 22 mai 2001 cu completările ulterioare asupra construcţiilor de la proprietatea părinţilor B. şi C. din strada x, nr. 50, Bacău expropriate şi demolate în 1964.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 3 din 8 ianuarie 2021 Tribunalului Bacău, secţia I civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta UAT Bacău - prin primar, pârâta Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, dată fiind autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1463/D din 4 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2009.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 222 din 1 martie 2022 Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 3 din 8 ianuarie 2021 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte UAT Bacău - prin primar şi Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001. A anulat sentinţa civilă apelată. A respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea ca nefondată.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei civile nr. 222 din 1 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta A..

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data iniţială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin întâmpinarea depusă la 28 iunie 2022, intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Bacău, prin primar, a solicitat, în principal, anularea recursului pentru neîncadrarea în motivele de recurs şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Prin rezoluţia din 29 iulie 2022, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 8 decembrie 2022, când instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, invocată din oficiu.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în condiţiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., precum şi faţă de dispoziţiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., conform cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul pricinii îl constituie solicitarea reclamantei A., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi UAT Bacău, prin primar, şi pe Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 Bacău, de pronunţare asupra notificării nr. x din 22 mai 2001.

Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

Din textele legale enunţate rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în litigiile în care sunt contestate deciziile sau dispoziţiile motivate de soluţionare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 (sau, mutatis mutandis, în cazul în care solicitarea este ca instanţa de judecată să oblige entitatea a se pronunţa asupra imobilului obiect al legii speciale de reparaţie, cum este cazul în litigiul pendinte) este apelul.

Cum decizia civilă nr. 222 din 1 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă este dată în apel şi este definitivă, devin incidente dispoziţiile legale menţionate.

Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cu care hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs sunt hotărâri definitive.

Din interpretarea sistematică a acestor dispoziţii legale rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanţei supreme, ca instanţă de drept comun în materia recursului, de soluţionarea acestor cauze.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior menţionate, rezultă că decizia recurată în prezentul litigiu este definitivă, nefiind supusă, prin lege, cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 222 din 1 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2022.