Appeal against final ruling on enforcement challenge held inadmissible under one-appeal rule.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

I. Circumstantele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 2442 din 08 martie 2019, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2018, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de intimata Asociaţia de Proprietari str. x, jud. Iaşi.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect contestaţie la executare formulată de contestatoarea A.; s-a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite; s-a respins cererea contestatoarei de restituire a taxei judiciare de timbru şi a cauţiunii; s-a respins ca neîntemeiată, cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată; a fost obligată contestatoarea să plătească intimatei suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatoarea A..

Prin decizia civilă nr. 569 din 04 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, s-a respins apelul formulat de debitoarea contestatoare A. împotriva sentinţei civile nr. 2442/08.03.2019, pronunţată de Judecătoria Iaşi; apelanta a fost obligată să plătească intimatei Asociaţia de Proprietari str. x, PT 23 Tătăraşi, suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cale de atac contestatoarea A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Iniţial cererea contestatoarei a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, în data de 08 martie 2021, sub nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 1581 din 18 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă în dosarul cu nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi şi s-a declinat competenţa de soluţionare a căii de atac declarate de A. împotriva deciziei civile nr. 569 din 4 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, în data de 08 iunie 2021 sub nr. de dosar x/2021

La data de 31 mai 2021 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, la dosarul nr. x/2018 cererea numitei A. de contestare a deciziei civile nr. 569/04.03.2021 pronunţate în apel în acel dosar de Tribunalul Iaşi.

Curtea de Apel a admis excepţia de litispendenţă şi a dispus reunirea cauzei înregistrate cu nr. x/2018 la cauza ce a fost înregistrată sub nr. x/2021, constatând că este vorba despre cereri ale aceleiaşi apelante A., prin care se critică legalitatea şi temeinicia aceleiaşi decizii nr. 569/04.03.2021 pronunţată în dosarul cu nr. x/2018

Totodată, Curtea a calificat ca fiind recurs calea de atac promovată în cauză, constatând că este vorba despre o singură cerere, motivată distinct în cele două dosare, dar ambele vizând nelegalitatea şi netemeinicia deciziei Tribunalului Iaşi nr. 569 din 04 martie 2021.

Prin decizia civilă nr. 883/2021 din 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a admis excepţia netimbrării şi, în consecinţă, a constatat nul recursul promovat.

Prin decizia civilă nr. 7/2022 din 11 ianuarie 2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de recurenta A. de îndreptare a erorii materiale şi de completare a deciziei nr. 883 din 23 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 883/2021 din 23 noiembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 7/2022 din 11 ianuarie 2022, de îndreptarea a erorii materiale şi de completare a deciziei civile nr. 883 din 23 noiembrie 2021, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a declarat recurs recurenta A..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 04 februarie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

În cuprinsul cererii de recurs, neîntemeiate în drept, recurenta a făcut un istoric al cauzei, arătând cererile pe care aceasta le-a formulat în faţa instanţelor judecătoreşti şi criticând modul în care acestea au fost soluţionate, susţinerile astfel formulate neavând legătură cu decizia atacată, fiind apărări pe fondul litigiului şi critici aduse hotărârilor judecătoreşti pronunţate în etapele procesuale anterioare.

În ceea ce priveşte decizia atacată, recurenta a susţinut că a fost pronunţată cu aplicarea greşită a art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., în ceea ce priveşte calificarea dată cererii formulate de reclamantă ca fiind recurs, în lipsa investirii instanţei cu o astfel de cerere, astfel că se impune anularea acesteia.

Concluzionând, recurenta a solicitat admiterea recursului şi rejudecarea cauzei.

La cererea de recurs, recurenta a formulat numeroase precizări reiterând susţinerile făcute prin cererea iniţială, la datele de 25 ianuarie 2022, 01 februarie 2022, 24 februarie 2022 şi 08 aprilie 2022.

III. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, partea nu are deschisă calea de atac a recursului, întrucât este formulat împotriva unei hotărâri definitive.

Totodată, s-a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului din perspectiva legalităţii căii de atac.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor în data de 26 septembrie 2022.

Recurenta-reclamanta a depus punct de vedere la raport, arătând că nu a învestit Înalta Curte cu o cerere de recurs şi a solicitat declinarea la Tribunalul Iaşi. Totodată, a invocat "excepţia de neconstituţionalitate în aplicarea art. 132 C. proc. civ.."

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport cu excepţia inadmisibilităţii recursului reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, se reţine că analiza excepţiei inadmisibilităţii căii de atac a recursului este prioritară faţă de orice alte cereri sau excepţii invocate de recurentă în calea de atac sau prin precizările ulterioare.

Dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Prezenta cauză are ca obiect contestaţie la executare şi a fost soluţionată în primă instanţă de Judecătoria Iaşi, în apel de Tribunalul Iaşi şi în recurs de Curtea de Apel Iaşi prin decizia civilă nr. 883/2021 din 23 noiembrie 2021.

În speţă, recurenta a formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 883/2021 din 23 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2021, prin care s-a admis excepţia netimbrării şi s-a constatat nul recursul promovat împotriva deciziei civile nr. 569 din 4 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi, decizia fiind definitivă.

Întrucât hotărârea atacată a fost pronunţată în calea de atac a recursului, Înalta Curte reţine că reiterarea aceleiaşi căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că, în dreptul procesual român, sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalităţii, respectiv al unicităţii.

Potrivit principiului legalităţii căii de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.

Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunţată în soluţionarea unui recurs, părţile nu mai au deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.

Cu referire la recursul declarat de recurentă împotriva deciziei civile nr. 7/2022 din 11 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, de îndreptare a erorii materiale şi de completare a deciziei nr. 883 din 23 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, se reţine că decizia anterior menţionată nu este supusă căii de atac a recursului în raport cu prevederile art. 446 C. proc. civ., potrivit cu care:

"Încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea."

Or, în condiţiile în care decizia nr. 883/2021 din 23 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă nu este supusă căii de atac a recursului, rezultă că nici hotărârea de completare a acestei decizii nu este supusă căii de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, cum reclamanta a uzat de calea de atac a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 883/2021 din 23 noiembrie 2021 şi a deciziei nr. 7/2022 din 11 ianuarie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 883/2021 din 23 noiembrie 2021 şi a deciziei nr. 7/2022 din 11 ianuarie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.