Recourse against peremption ruling annulled as late, groundless; costs awarded

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 859R din 25 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă excepţia perimării şi s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2262 A din 02 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În cuprinsul cererii de recurs, neîntemeiată în drept, recurentul a arătat decizia atacată este nelegală şi netemeinică, sens în care a solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii recurate şi continuarea judecăţii cauzei la curtea de apel.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 10 februarie 2022 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru CF x.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, însă recursul nu este legal timbrat, este tardiv declarat, iar completul de filtru va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurent în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că intimata-pârâtă Asociaţia de Proprietari bloc M35 a invocat, prin întâmpinare, excepţia nulităţii recursului, pentru lipsa criticilor de nelegalitate.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor 03 octombrie 2022, conform dovezilor aflate la filele x.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport cu excepţiile netimbrării, tardivităţii şi nulităţii recursului reţinute prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ., "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii".

Conform prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Dispoziţiile art. 33 din actul normativ mai sus menţionate stipulează în sensul că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă se constată că o cerere este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cel mult 10 zile de la primirea comunicării, sub sancţiunea anulării cererii. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Prin rezoluţia de primire, completul a stabilit că recurentul datorează, pentru soluţionarea recursului, o taxă de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi a dispus citarea recurentului cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Totodată, recurentul a fost înştiinţat cu privire la faptul că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 sau cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Adresa emisă de instanţă la 24 februarie 2022, prin care recurentului i s-a pus în vedere obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru, a fost comunicată acestuia la data de 02 martie 2022, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs.

Totodată, se reţine că recurentul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi nici cerere de ajutor public judiciar.

În acest context, faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, coroborate cu actele dosarului, Înalta Curte va constata că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală stabilită în sarcina sa, astfel că va admite excepţia netimbrării, invocată din oficiu, şi va anula cererea de recurs, ca netimbrată.

De altfel, Înalta Curte reţine şi împrejurarea că cererea de recurs este tardiv formulată, în raport cu dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiaşi articol se prevede expres că atunci, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia civilă nr. 859 R a fost pronunţată la data de 25 noiembrie 2021, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit în data de 01 decembrie 2021 (zi nelucrătorare), termen care, potrivit art. 181 alin. (2) din acelaşi cod, s-a prorogat până în data de 02 decembrie 2021.

Cererea de recurs a fost transmisă, prin poştă electronică, în data de 03 decembrie 2021.

În acest context, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, reţine că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depăşirea termenului legal.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege şi, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depăşit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat în cauză.

De asemenea, se reţine că cererea de recurs nu cuprinde critici de nelegalitate care să poată fi circumscrise motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 859R din 25 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă excepţia perimării şi s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2262 A din 02 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2017, reţinându-se, în esenţă, că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de 6 luni şi că sunt îndeplinite cerinţele legale pentru perimare.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ci doar s-a limitat doar la a susţine că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică.

Întrucât obiectul recursului îl constituie o hotărâre prin care s-a constat perimată calea de atac a recursului, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin decizia recurată şi să combată cele reţinute de instanţă, în sensul că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de 6 luni şi că sunt întrunite condiţiile legale pentru perimare.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile care susţin nelegalitatea deciziei atacate, iar în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata B., şi va anula recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 859R din 25 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Referitor la solicitarea intimatei-pârâte de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat în cuantum de 1000 RON, potrivit facturii seria x nr. x/07.03.2022 şi a extrasului de cont aferent, Înalta Curte, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurent la plata sumei de 1000 RON, pe care o apreciază ca fiind proporţionată, în raport cu activitatea desfăşurată de avocat şi complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata B..

Anulează recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 859R din 25 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul la plata către intimata B. a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.