Suspension order stands; appeal annulled for unpaid stamp duty and lack of legal grounds.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea din data de 18 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost suspendată judecarea contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 314R din 20 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în raport de lipsa nejustificată a părţilor şi de faptul că părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 10 februarie 2022 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului nr. 10.

2. Cererea de recurs

Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, întrucât absenţa sa de la termenul din 18 ianuarie 2022 s-a datorat faptului că a fost bolnavă de COVID-19, fără medicamente şi fără telefon.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei care nu a depus întâmpinare, în termen legal.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, după efectuarea procedurilor de comunicare, a stabilit termen la data de 08 iunie 2022, în şedinţă publică şi cu citarea părţilor, în vederea soluţionării cererii de recurs formulate de recurenta-contestatoare A..

Prin încheierea din 08 iunie 2022, instanţa de recurs a suspendat judecata recursului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar în data de 05 iulie 2022, recurenta a solicitat repunerea pe rol a cauzei, invocând aspecte cu privire la situaţia de fapt a litigiului.

3. Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul, în raport cu excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "Se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea apelului, sau după caz, a recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti:

b) încheierea de suspendare a judecării cauzei."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin adresa emisă de instanţă la data de 24 februarie 2022 şi comunicată recurentei la data de 03 martie 2022 (potrivit procesului-verbal de înmânare de la fila x), acesteia i s-a pus în vedere ca, în termen de 10 zile de la comunicare, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurenta nu a formulat cerere de reexaminare.

În aceste condiţii, cum recurenta-contestatoare nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, în raport cu prevederile art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este timbrat, astfel încât devine incidentă sancţiunea anulării recursului declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 18 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

De altfel, se constată că recursul dedus judecăţii nu cuprinde critici care să poată fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin încheierea din 18 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât, din verificările dosarului, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar părţile, legal citate, nu s-au prezentat în cauză.

Prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ci doar s-a limitat la a preciza că la termenul respectiv de judecată a fost bolnavă, singură, fără medicamente şi fără telefon, fără a depune dovezi în susţinerea argumentelor prezentate.

Astfel, prin cererea de recurs, recurenta nu a dedus judecăţii vertitabile critici de nelegalitate susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., prin care să demonstreze, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată şi să combată cele reţinute de instanţă, în sensul că la strigarea cauzei nu s-a prezentat niciuna dintre părţi şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar prin precizările depuse în data de 05 iulie 2022, recurenta a prezentat exclusiv aspecte care vizează fondul raportului juridic litigios, neputând face obiectul controlului de legalitate în prezenta cale extraordinară de atac, care nu poate viza decât exclusiv legalitatea măsurii suspendării dispuse în cauză.

Având în vedere că recurenta nu a formulat critici de nelegalitate care să privească încheierea atacată, şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 18 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 18 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.