Inadmissibility of appeal against final legal aid denial under O.U.G. 51/2008

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând , asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2020, în data de 12 februarie 2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul român, prin Serviciul Român de Informaţii, obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 euro, reprezentând daune morale, pentru prejudicii aduse lui şi familiei sale, în temeiul dispoziţiilor art. 15, art. 16, art. 17, art. 52 alin. (3) din Constituţia României, art. 5 paragraful 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa civilă nr. 1601 din 19 octombrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins, în consecinţă, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul român, prin Serviciul Român de Informaţii.

Împotriva acestei decizii a declarat apel reclamantul, arătând că a fost încălcată procedura de judecată prin aceea că nu i s-a dat posibilitatea să formuleze în scris răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din data de 21 aprilie 2021, a fost fixată în sarcina apelantului- reclamant o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în cadrul dosarului nr. x/2020, la data de 29 aprilie 2021, apelantul-reclamant a solicitat acordarea ajutorului public judiciar în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru aferente cererii de apel.

Prin încheierea din şedinţa camerei de consiliu din data de 24 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de ajutor public judiciar formulată de apelantul-reclamant.

Apelantul reclamant a formulat cerere de reexaminare împotriva acestei încheieri, respinsă prin încheierea din 09 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Cererea de recurs formulată de apelantul-reclamant împotriva încheierii din 24 mai 2021 a fost calificată drept cerere de reexaminare şi a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din 07 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 312 din 28 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă excepţia netimbrării şi a fost anulat, ca netimbrat, apelul declarat de apelantul-reclamant împotriva sentinţei civile nr. 1601 din 19 octombrie 2020, reţinându-se, în esenţă, că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, necesară pentru soluţionarea căii de atac.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008, recurentul-reclamant a susţinut că prin refuzul acordării ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru şi a asistenţei prin avocat, i s-a încălcat dreptul de beneficia de ajutor public judiciar.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât cererea de recurs nu cuprinde elementele obligatorii privind indicarea hotărârii atacate şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiează. De asemenea, intimatul a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în cazul în care instanţa va stabili că recursul este formulat împotriva deciziei civile nr. 312 din data 28 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, întrucât cererea de recurs reprezintă de fapt o nouă cerere de reexaminare privind respingerea cererii de ajutor public judiciar.

În 30 iunie 2022, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, în raport cu excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât, a cărei analiză este prioritară faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Prin cererea de recurs formulată afirmativ împotriva deciziei civile nr. 312 din 28 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, recurentul-reclamant a criticat exclusiv soluţia de respingere a cererii de ajutor public judiciar pe care a formulat-o în calea de atac a apelului, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru şi sub forma asistenţei juridice prin avocat.

În acest context, se observă că, prin cererea de recurs dedusă judecăţii, îndreptată împotriva deciziei civile nr. 312 din 28 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, recurentul-reclamant a formulat doar critici cu privire la modul de soluţionare a cererii de ajutor public judiciar, iar nu şi împotriva soluţiei de anulare a apelului, ca netimbrat.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că recursul vizează, în realitate, soluţia de respingere a cererii de ajutor public judiciar şi, prin urmare, din această perspectivă urmează a fi analizat.

Analizând actele dosarului, se constată că, în calea de atac a apelului, instanţa de apel a stabilit, prin rezoluţia din data de 21 aprilie 2021, că apelantul- reclamant datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON.

Urmare a comunicării către apelantul-reclamant a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, acesta a formulat cerere de ajutor public judiciar în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru aferente cererii de apel şi sub forma asistenţei juridice prin avocat, respinsă prin încheierea din şedinţa camerei de consiliu din data de 24 mai 2021.

Împotriva acestei încheieri, apelantul-reclamant a formulat cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea din 09 iunie 2021.

Cererea de recurs formulată de apelantul-reclamant împotriva încheierii din 24 mai 2021 a fost calificată drept cerere de reexaminare şi a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din 07 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Raportat la criticile deduse judecăţii, relevante în cauză sunt dispoziţiile art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, act normativ invocat de recurent în susţinerea cererii de recurs, care statuează că asupra cererii de ajutor public judiciar instanţa se pronunţă, fără citarea părţilor, prin încheiere motivată, dată în camera de consiliu, dar şi cele ale alin. (2) al aceluiaşi articol, potrivit cu care "împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii."

De asemenea, art. 15 alin. (3) din acelaşi act normativ dispune în sensul că "cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă."

Potrivit art. 8 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă şi irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă" se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească "definitivă".

Astfel, art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Prin urmare, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale sus evocate rezultă că hotărârea prin care se soluţionează cererea de reexaminare împotriva încheierii de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar este irevocabilă (definitivă).

Cum recurentul-reclamant a uzat de calea de atac a reexaminării împotriva soluţiei de respingere a cererii de ajutor public judiciar, se reţine că este inadmisibil ca în recurs să fie formulate critici vizând această soluţie, care nu poate fi supusă controlului de legalitate prin exercitarea căii extraordinare de atac a recursului.

Aceasta întrucât potrivit principiului legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.

Pentru aceste considerente, având în vedere că recurentul a uzat de calea reexaminării împotriva soluţiei de respingere a cererii de ajutor pubic judiciar, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 312 din data 28 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 312 din data 28 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.