Mandate reimbursement costs dismissed due to lack of judicial stamp on appeal

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la 21 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata cheltuielilor efectuate în folosul pârâtei, din fonduri proprii, în calitate de mandatar, respectiv a sumei de 42.000 euro, TVA, dobânzi şi penalităţi aferente, cheltuieli de executare silită, şi a sumei de 108.000 euro, reprezentând contravaloarea materialelor şi a manoperei pentru lucrări de construcţie şi finisaje, executate la imobilul pârâtei.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1270, art. 1345, art. 1350, art. 1386, art. 2009 şi art. 2026 şi următ. C. civ., precum şi pe cele ale art. 6 şi art. 1 din primul Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

2. Hotărârea Tribunalului Bistriţa-Năsăud

Prin sentinţa nr. 332/F din 6 octombrie 2020, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a respins acţiunea formulată de reclamant pentru prescrierea dreptului material la acţiune pentru echivalentul în RON a sumei de 42.000 euro şi pentru partea din echivalentul în RON a sumei de 108.000 euro, ce depăşeşte suma 46.802 RON şi, ca neîntemeiată, pentru suma de 46.802 RON. Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 12.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

3. Hotărârea Curţii de Apel Cluj

Prin decizia nr. 4/A din 18 ianuarie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 332 din 6 octombrie 2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud. L-a obligat pe apelantul-reclamant să plătească intimatei B. suma de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 4/A din 18 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susţinut, în esenţă, nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva încălcării normelor de drept material ce reglementează instituţia prescripţiei dreptului material la acţiune (art. 2500 şi următ. C. civ.), apreciind că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a fost admisă în mod nelegal, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 2526 C. civ.

A susţinut că plăţile efectuate de mandatar au fost efectuate în considerarea scopului contractului de mandat, sumele avansate privind acelaşi obiectiv de investiţie, respectiv realizarea/mobilarea blocului de locuinţe, plata TVA, a executării silite demarate de ANAF pentru terenul necesar construirii blocului de locuinţe fiind avansată în favoarea pârâtei, prejudiciul suferit de mandatar fiind produs în aceleaşi împrejurări, având caracter unic şi global, iar prestaţiile mandatarului fiind unitare şi urmărind acelaşi scop.

Recurentul a menţionat că, potrivit înţelegerii părţilor, mandatarul urma să fie despăgubit la momentul vânzării apartamentelor, iar nu la momentul vânzării primului apartament, cum greşit a reţinut prima instanţă. Acest aspect putea fi tranşat prin proba testimonială, care nu a fost administrată în faza procesuală a fondului.

A susţinut că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, avansând sumele necesare pentru finalizarea lucrării, în acest scop împrumutându-se de la alte persoane pentru obţinerea de sume de bani necesare realizării mandatului.

Referitor la argumentul instanţei în sensul că prestaţiile ar fi avut caracter unitar dacă s-ar fi stabilit anterior un cost total al construcţiei pe care recurentul să-l fi alocat la începutul mandatului, a afirmat că acest aspect este imposibil de stabilit, întrucât costul materialelor poate să difere la demararea lucrărilor faţă de momentul finalizării, costul pentru obţinerea documentaţiilor sau a studiilor fiind diferite în funcţie de emitent, iar costul manoperei putându-se modifica în cazul schimbării contractantului care o efectuează, putând să apară şi cheltuieli neprevăzute.

Având în vedere că instanţa nu a administrat toate probele necesare şi utile pentru stabilirea corectă şi completă a faptelor, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, conform art. 22 C. proc. civ., recurentul a susţinut că în mod greşit curtea a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru partea majoritară a pretenţiilor, fără a analiza, pe fond, temeinicia cererii de restituire. A susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ. pentru a se dispune anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în scopul analizării acestei pretenţii pe fond şi administrării probelor suplimentare, în caz contrar recurentul fiind lipsit de dreptul la apărare şi două grade de jurisdicţie a cauzei.

Recurentul a afirmat că termenul de prescripţie a fost întrerupt ca urmare a notificărilor şi demersurilor judiciare pe care le-a întreprins.

Cât priveşte încheierea din 2 martie 2020, a apreciat că în mod greşit tribunalul a constatat neîndeplinirea procedurii de citare şi de comunicare a actelor de procedură cu pârâta până la termenul din 17 septembrie 2020 şi că întâmpinarea a fost depusă în termenul legal, iar excepţia prescripţiei a fost invocată în termen.

A făcut trimitere la dispoziţiile art. 155 alin. (1) pct. 4 şi 6 C. proc. civ., menţionând că a indicat domiciliul pârâtei pe care îl cunoştea din buletin, precum şi din antecontractele de vânzare, contractele de vânzare-cumpărare încheiate pentru şi în numele pârâtei şi din informaţiile afişate pe site-ul Ministerului de Finanţe cu privire la domiciliul fiscal al PFA B., unde figurează pe str. x, jud. Bistriţa-Năsăud.

A arătat că, în mod greşit prima instanţă a constatat că procedura de citare şi comunicare ar fi fost viciată cu pârâta, reţinându-se că aceasta a aflat întâmplător de pe portalul instanţelor despre existenţa procesului.

Referitor la sentinţa nr. 332/F/2020, recurentul a susţinut netemeinicia acesteia, din perspectiva motivări pe baza unor înscrisuri depuse de pârâtă, fără luarea în considerare a probelor depuse de reclamant.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate de prima instanţă, constând în onorariu de avocat, a considerat că acestea sunt disproporţionate în raport de munca prestată de avocat, de dificultatea cauzei şi de durata scurtă a procesului, în care prima instanţă nu a administrat decât proba cu înscrisuri, soluţionând cauza, în mare parte, pe excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

5. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

La 8 august 2022, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi obligarea recurentului la achitarea cheltuielilor de judecată în valoare de 5.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezii de plată anexate.

Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 19 septembrie 2022, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 24 noiembrie 2022, cu citarea părţilor în şedinţă publică.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia de netimbrare a recursului şi a rămas cu prioritate în pronunţare asupra acesteia, conform art. 248 alin. (2) din acelaşi cod, urmând ca, în cazul în care va trece peste această excepţie să supună examinării nulitatea recursului, susţinută de intimată prin întâmpinare, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar subsidiar, dacă se va impune, recursul.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport de prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat.

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menţionat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

În cauză, prin rezoluţia de primire a dosarului din 6 iulie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a dispus încunoştinţarea, prin adresă, a recurentului A. despre faptul că datorează, pentru soluţionarea recursului, o taxă judiciară de timbru în valoare totală de 1.054,53 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I şi ale art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrate.

Adresa emisă în acest sens la 7 iulie 2022 a fost comunicată recurentului la 14 iulie 2022, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Prin aceeaşi rezoluţie, recurentului i s-a pus în vedere că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Recurentul nu a formulat cererile prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 sau de art. 33 alin. (2) din acelaşi act normativ, deşi, astfel cum s-a arătat, instanţa i-a pus în vedere că are această posibilitate.

De asemenea, nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru soluţionarea recursului, sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 496 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs formulată de reclamantul A. nu îndeplineşte una dintre condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de această parte împotriva deciziei nr. 4/A din 18 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

În raport de această soluţie, în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe recurent la plata către intimata B. a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reţinând că dovada plăţii acestora s-a făcut cu chitanţa seria x nr. x din 3 august 2022, spezele fiind reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la activitatea efectivă depusă de reprezentantul convenţional al intimatei în recurs, respectiv de redactare a întâmpinării.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 4/A din 18 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă B. a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.