Recourse against property compensation claim declared inadmissible because appeal is the only permissible review remedy under Law 165/2013

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la 6.11.2020, sub dosar nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, să pronunţe o hotărâre prin care să fie obligată aceasta la soluţionarea dosarului nr. x C. civ. prin emiterea unei decizii de compensare prin puncte.

2. Sentinţa Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 976 din 11 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă a fost admisă excepţia prematurităţii şi a fost respinsă, ca prematur introdusă, cererea formulată de reclamntul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

3. Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă

Prin decizia civilă nr. 436A din 17 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 976 din 11 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor; a anulat sentinţa apelată şi, evocând fondul, a respins cererea, ca neîntemeiată.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 436A din 17 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a declarat recurs reclamantul A., menţionând că motivele de recurs le va depune în termenul legal.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din 22 septembrie 2022, a fost stabilit termen de judecată la 17 noiembrie 2022, când instanţa, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele asupra recursului

Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară, faţă de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să fie obligată aceasta la soluţionarea dosarului nr. x C. civ. prin emiterea unei decizii de compensare prin puncte.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 165/2013.

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speţă în raport de obiectul dosarului, prevede la art. 35 că:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului", iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Din coroborarea dispoziţiilor sus evocate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. şi cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi act normativ, rezultă că decizia nr. 436 A din 17 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre supusă numai căii de atac a apelului.

Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 436 A din 17 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 436 A din 17 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.