Tort Award Quashed and Remanded for Failure to Address Police Delay Claims

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 5 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - M.A.I. şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, solicitând să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit de reclamant, prin atingerile grave aduse, de către angajaţii aflaţi în subordinea pârâtelor, drepturilor şi intereselor legitime ale reclamantului, demnităţii şi reputaţiei acestuia; obligarea acestora la plata sumei de 36.126 RON, cu titlu de daune materiale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

La 6 iunie 2018, reclamantul a depus la dosar cerere modificatoare, prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârât, şi pe Inspectoratul Judeţean de Poliţie Ilfov.

La 29 august 2018, reclamantul A. a depus cerere precizatoare, prin care a arătat că înţelege să solicite daune materiale în cuantum de 29.510 RON, sumă care se compune din: servicii juridice acordate reclamantului în perioada 2016-2017 în dosarele penale deschise pe numele reclamantului pe care înţelege să le dovedească cu factura fiscală nr. x/06.12.2016, achitată cu următoarele chitanţe: nr. 375/07.12.2016 (2000 RON), nr. 377/31.01.2017 (1000 RON), OP din 02.08.2017 (2500 RON), extras de cont şi chitanţa nr. x/19.01.2018 (3030 RON). Total cheltuieli servicii juridice: 8.530 RON. Cheltuieli şofer - salariul lunar brut 2000 RON în perioada 01.05.2016-28.02.2017 -1435 RON (salariul net) x 10 luni = 14.350 conform contractului de muncă şi Actului adiţional nr. x Salariul lunar brut 2500 RON in perioada 28.02.2017 - 23.06.2017 (data la care s-a comunicat ultima ordonanţă de clasare) - 1768 RON (salariul net) x 3 luni = 5304 RON + 1326 RON (luna iunie 2017- 15 zile lucrătoare). Total cheltuieli şofer: 20.980 RON.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 299 din 20 februarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei Române; a respins, ca neîntemeiată, acţiunea, astfel cum a fost modificată şi precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Ilfov.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă

Prin decizia civilă nr. 988A din 1 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins apelul declarat de reclamantul A., ca nefondat; a respins apelul incident formulat de apelantul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române, ca nefondat; a admis apelul incident formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, împotriva sentinţei civile nr. 299/20.02.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul - pârât Inspectoratul Judeţean de Poliţie Ilfov IPJ Ilfov; a schimbat, în parte, sentinţa apelată, astfel: a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne; a respins cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul reclamantul A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul A. a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de apel nu a motivat soluţia procesuală menţionată în dispozitivul hotărârii recurate, încălcând dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ., ca o condiţie a unui proces echitabil în conformitate cu art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) CEDO.

A arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a respins apelul său, câtă vreme nu a analizat criticile formulate şi nu a arătat motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea. A învederat că instanţa de prim control judiciar nu a analizat fondul cauzei, ci exclusiv susţinerile apelanţilor pârâţi Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratului General al Poliţiei privind lipsa calităţii procesuale a acestora.

Recurentul-reclamant consideră că, în cauza pendinte, a fost dovedită existenţa faptei ilicite, lucrătorii de politie încălcând prevederile legale în materie, prin necomunicarea procesului-verbal din 17 decembrie 2015 şi comunicarea după 6 luni a celui încheiat în 15 martie 2016.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii atacate.

Intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 22 septembrie 2022, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 988A din 1 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fost fixat termen de judecată la 17 noiembrie 2022, în vederea soluţionării recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, hotărârea recurată fiind nelegală din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Recurentul-reclamant a invocat în cadrul memoriului de recurs incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., din perspectiva încălcării de către instanţa de apel a prevederilor art. 425 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel nu a analizat criticile formulate în cuprinsul cererii sale de apel şi nu a arătat motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea, examinând exclusiv susţinerile apelanţilor pârâţi Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratului General al Poliţiei privind lipsa calităţii procesuale a acestora.

Exercitând controlul judiciar din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte porneşte de la premisa că dispoziţiile acestui articol trebuie interpretate prin raportare la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., text de lege ce reglementează obligaţia instanţei de a arăta, în considerentele hotărârii sale, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi motivele pentru care au fost admise sau înlăturate cererile părţilor.

În procesul de elaborare a unei hotărârii judecătoreşti, ca act final al oricărei judecăţi, instanţa trebuie să pună de acord, prin motivare, faptele alegate, probele administrate în cauză, respectiv consecinţele desprinse din operaţiunea de apreciere a acestora, în raport de regulile de drept aplicabile raportului juridic litigios.

Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi, să conducă în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.

Numai astfel se asigură, pe de o parte, transparenţa actului de justiţie şi, pe de altă parte, se oferă în mod real justiţiabililor posibilitatea de a fi convinşi că judecătorul a examinat cauza sub toate aspectele şi soluţia pronunţată este cea care se impunea a fi dată în cauză, iar pentru instanţele superioare motivarea constituie un element necesar în exercitarea controlului declanşat prin căile de atac.

Dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 par. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului include, printre alte garanţii procesuale, dreptul părţilor de a fi în mod real ascultate de către instanţa sesizată şi de a primi o hotărâre motivată. Aceasta implică, în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin, pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt.

Analizând considerentele deciziei apelate, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a respectat dispoziţiile procesuale privind motivarea actului jurisdicţional reprezentat de decizia civilă nr. 988A din 1 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, atacată prin prezentul recurs.

Astfel, curtea de apel a reţinut în considerente că fapta ilicită, ca o condiţie a răspunderii civile delictuale, afirmată de apelantul reclamant prin cererea de chemare în judecată este reprezentată de necomunicarea măsurii reţinerii permisului de către poliţiştii rutieri, aceasta fiind singura referire din cuprinsul hotărârii cu privire la apelul reclamantului, pentru ca în dispozitiv să dispună respingerea, ca nefondată, a căii de atac promovate de această parte.

Ca instanţă de prim control judiciar, curtea de apel este ţinută a verifica, potrivit art. 479 C. proc. civ., în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă şi, în consecinţă, a realiza un examen propriu al criticilor formulate în cauză şi o verificare reală şi efectivă a tuturor elementelor esenţiale ce i-au fost supuse cenzurii de legalitate şi temeinicie, însă, în cauza pendinte, motivele invocate prin apel nu au primit o analiză de către instanţa de apel, raţionamentul juridic lipsind cu desăvârşire din conţinutul deciziei.

Decizia pronunţată în cauză nefiind motivată potrivit cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nu poate conduce la situaţia premiză pentru o judecată concretă şi efectivă în recurs, conform căreia, având pe deplin stabilită situaţia de fapt, partea interesată poate deduce judecăţii orice ipoteză de aplicare greşită a legii din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În atare condiţii, s-a produs o vătămare recurentului-reclamant care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru ca părţile interesate să beneficieze de garanţia procesuală a examinării solicitărilor sale şi de beneficiul dublului grad de jurisdicţie reglementat în această materie, soluţie care este în acord cu dispoziţiile art. 496 - 497 C. proc. civ.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., constatând incident motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi act normativ, va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, instanţa de apel, în acord cu exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., urmează a răspunde tuturor criticilor formulate de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 299 din 20 februarie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă printr-o analiză efectivă, clară şi coerentă, de natură a susţine soluţia pronunţată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 988A din 1 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Casează, în parte, decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului principal declarat de apelantul reclamant aceleiaşi curţi de apel.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.