Appeal on suspension of proceedings perempted for lack of procedural activity

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

Prin încheierea din 1 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019, a fost suspendată judecata cauzei având ca obiect contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 99R din 8 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs contestatorul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 18 februarie 2021.

La termenul de judecată din 20 mai 2021, instanţa a dispus suspendarea judecăţii cererii, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nici una din părţi nu s-a prezentat la strigarea cauzei şi nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluţie, s-a acordat termen, din oficiu, pentru a se verifica dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul de judecată din 17 noiembrie 2022, instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei perimării.

Analizând excepţia perimării cauzei, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu."

În speţă, suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a intervenit la 20 mai 2021, dată de la care a început să curgă termenul de perimare de un an, calculat potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., care s-a împlinit la 20 mai 2022.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Întrucât cauza a fost suspendată pentru lipsa părţilor, pentru redeschiderea procesului este necesară formularea unei cereri de către partea interesată, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 245 pct. (1) C. proc. civ.

În cauză, nu a fost formulată o astfel de cerere de către recurent, care să arate intenţia de a continua judecata.

Dispoziţiile art. 245 pct. (1) C. proc. civ. nu prevăd posibilitatea instanţei de a repune cauza pe rol, în vederea continuării judecăţii, situaţie în care nu are relevanţă în curgerea termenului de perimare rezoluţia prin care s-a acordat termen în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme prin aceasta nu s-a luat vreo măsură în ce priveşte reluarea judecăţii.

În cauză, de la data suspendării judecăţii (20 mai 2021) şi până la data împlinirii termenului de perimare (20 mai 2022), partea interesată nu a efectuat niciun act procedural în virtutea căruia cursul perimării ar fi putut fi întrerupt, astfel cum impun dispoziţiile imperative ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată întrunirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi urmează a constata perimat recursul cu a cărui soluţionare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 1 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.