Jurisdictional conflict: exclusivity of the execution court's competence over objections to forced execution

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea formulată la 07.02.2022 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. x/2022, contestatorii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava au formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestaţie împotriva executării silite demarate din dosarul de executare nr. 1191/2021 al B.E.J.A. B. şi C., solicitând anularea actelor de executare, precum şi a celei de încuviinţare a executării silite.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4752 din 11.05.2022, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Suceava, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Iaşi a reţinut, în esenţă, incidenţa prevederilor art. 651 C. proc. civ., astfel că, faţă de faptul că sediul ambilor debitori contestatori este în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Suceava, instanţa de executare competentă pentru soluţionarea contestaţiei din speţă este această din urmă instanţă.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Suceava, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2924 din 16.08.2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, în speţă, raportat la art. 651 alin. (3) C. proc. civ. şi potrivit celor statuate în Decizia nr. 20 din 27.09.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, având în vedere că instanţa care a încuviinţat executarea în dosarul execuţional nr. x/2021 al B.E.J.A. B. şi C. este Judecătoria Iaşi, îi revine acestei din urmă instanţe competenta de soluţionare a prezentului litigiu.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.".

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, instanţa iniţial investită de către executorul judecătoresc, în vederea încuviinţării executării silite împotriva debitorilor, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă cu nr. 216, pronunţată la 01.02.2021 de către Tribunalul Suceava, în dosarul cu nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia cu nr. 617 pronunţată la 15.06.2021, de către Curtea de Apel Suceava, a fost Judecătoria Suceava.

Prin sentinţa civilă cu nr. 4306 din 28.10.2021, dată în dosarul cu nr. x/2021, Judecătoria Suceava şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, în favoarea Judecătoriei Iaşi. Dezînvestirea a fost motivată de faptul că intimata creditoare A. are calitatea de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, iar dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. impun sesizarea unei alte instanţe de acelaşi grad, din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă.

Ulterior, prin încheierea civilă nr. 11864/CS/07.12.2021, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2021, la cererea creditoarei A., împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a fost încuviinţată executarea silită din dosarul de executare nr. 1191/2021 al B.E.J.A. B. şi C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 216 din 01.02.2021 a Tribunalului Suceava din dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin Decizia nr. 617/15.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul cu acelaşi număr.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. 11864/CS/07.12.2021 a Judecătoriei Iaşi, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, revine acestei instanţe care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 alin. (2) din C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În acest sens, s-a pronunţat şi Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.".

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Acest principiu al unicităţii instanţei de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenţei teritoriale a instanţei care încuviinţează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenţei art. 127 C. proc. civ., încă din această fază.

Drept urmare, stabilirea instanţei competente în vederea soluţionării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., se putea realiza la momentul investirii Judecătoriei Iaşi cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, respectiv odată cu reţinerea de către această instanţă a competenţei de soluţionare a cererii în favoarea sa.

Or, în cauză, cererea de încuviinţare a executării silite a fost declinată de la Judecătoria Suceava la Judecătoria Iaşi tocmai în temeiul art. 127 C. proc. civ., iar această din urmă instanţă a reţinut competenţa de soluţionare a cererii în favoarea sa.

Ca atare, faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Iaşi, instanţă care a încuviinţat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Iaşi, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.