Territorial jurisdiction for consumer actions: effective domicile of incarcerated defendant overrides registered address

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la 19.08.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 997,94 RON şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Prin sentinţa civilă nr. 1927/13.04.2021 pronunţată de Judecătoria Buzău a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buzău şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Feteşti, aceasta fiind judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială domiciliază pârâtul.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 251 din 27.06.2022, Judecătoria Feteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Tulcea, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Feteşti a reţinut, în esenţă, că de la momentul introducerii cererii şi până în prezent, pârâtul este încarcerat în Penitenciarul Tulcea, se poate considera că acesta locuieşte efectiv în circumscripţia Judecătoriei Tulcea, judecarea cauzei la această instanţă fiind necesară pentru o mai bună apărare a pârâtului.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Tulcea a pronunţat sentinţa civilă nr. 2050 din 20.09.2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, în speţă, domiciliul consumatorului este criteriul în raport de care se determină competenţa teritorială de soluţionare a cauzei de faţă, prevăzut de art. 121 C. proc. civ. şi că trebuie luat în considerare locul unde pârâtul locuieşte efectiv, pentru a stabili competenţa, deoarece; prin urmare, pentru stabilirea competenţei instanţei trebuie avut în vedere domiciliul persoanei fizice, menţionat în registrele publice şi situat, în speţă, în Feteşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 121 C. proc. civ. şi art. 87 C. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei - de la momentul introducerii cererii şi până în prezent, pârâtul este încarcerat în Penitenciarul Tulcea - respectiv în funcţie de domiciliul consumatorului sau locul de detenţie al acestuia.

Conform art. 121 C. proc. civ., a cărui incidenţă în speţă a fost reţinută de ambele instanţe aflate în conflict, cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.

În ceea ce priveşte domiciliul persoanei fizice, Înalta Curte reţine că este un atribut de identificare al acesteia, noţiunea "domiciliu" fiind definită în art. 87 C. civ., în sensul că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală." Dacă o persoană are mai multe locuinţe statornice, atunci numai una dintre acestea are valoarea juridică a domiciliului, anume cea principală.

În doctrina şi în practica judiciară s-a reţinut constant că "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv".

Astfel, se consacră noţiunea domiciliului ca situaţie de fapt, susceptibilă de a fi dovedită prin orice mijloc de probă, iar nu ideea de domiciliu, ca noţiune juridică.

Scopul regulii generale în materia competenţei teritoriale nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuinţa efectivă a părţii, deoarece i-ar putea fi îngreunat exerciţiul drepturilor sale procedurale.

Domiciliul persoanei fizice, conform regulilor procesuale civile referitoare la stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a unei cereri de chemare în judecată, se identifică cu domiciliul în fapt al acesteia, scopul normelor care guvernează procesul civil fiind în sensul asigurării cunoaşterii de către parte a existenţei procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cadrul acestuia.

În cauză, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul a arătat că, în prezent, se află în stare de detenţie la Penitenciarul Tulcea, unde execută o pedeapsă privativă de libertate. Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, actele de procedură (citaţii, comunicările hotărârilor pronunţate de instanţele aflate în conflict) au fost îndeplinite, faţă de reclamant, la Penitenciarul Tulcea.

Potrivit art. 155 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., locul citării în cazul deţinuţilor este la administraţia locului de deţinere, iar ceea ce contează în speţă este domiciliul în fapt al pârâtului, şi nu neapărat domiciliul cu care figurează în evidenţele autorităţii competente şi înscris în cartea de identitate.

Este adevărat că, pe parcursul litigiului, există oricând posibilitatea transferării acestuia într-un alt loc de detenţie decât cel în care s-a găsit la momentul formulării acţiunii, dar o asemenea împrejurare nu este de natură a conduce la schimbarea competentei instanţei faţă de prevederile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de situaţia particulară a speţei, pârâtul aparţinând unei categorii de persoane cu statut special privind locuinţa efectivă şi având vedere scopul normei prevăzute de art. 121 C. proc. civ., acela de a proteja interesul general al consumatorilor şi buna desfăşurare a raporturilor dintre aceştia şi profesionişti, respectiv de a sprijini consumatorul, a cărui chemare în judecată la o distanţă mare faţă de localitatea sa de domiciliu ar putea să-i creeze dificultăţi serioase în planul organizării apărării şi al prezenţei sale în instanţă, periclitându-i dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte reţine că Judecătoria Tulcea este instanţa competentă să judece prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în Judecătoriei Tulcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.