Territorial competence for execution challenges fixed by the court that authorized enforcement, precluding subsequent jurisdictional transfers.

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara la 23.11.2021, sub nr. x/2021, contestatoarea A. S.A, în contradictoriu cu intimata B., a formulat contestaţie la executare solicitând a se constata necompetenţa teritorială a BEJ C., cu consecinţa constatării nulităţii absolute a tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional de către un executor necompetent; să se constate necompetenţa teritorială a Judecătoriei Hunedoara ca instanţă de executare şi, pe cale de consecinţă, să se anuleze încheierea de incuviinţare a executării silite nr. 2593/29.10.2021 a Judecătoriei Hunedoara pronunţată în dosar nr. x/2021. A mai solicitat să se anuleze, în totalitate, actele de executare silită efectuate în dosarul executional nr. x/2021, precum şi pe cele care vor fi efectuate în continuare având în vedere că debitul principal - dobânda legala la care banca a fost obligată prin titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 1920/2018 a Judecătoriei Hunedoara - a fost achitat voluntar de către bancă integral, anterior demarării executarii silite; să se dispună întoarcerea executării silite pentru sumele executate nelegal în dosarul de executare silită nr. x/2021 şi suspendarea executării silite în dosar execuţional nr. x/2021 BEJ C. din Hunedoara până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 477 din 06.04.2022, Judecătoria Hunedoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Hunedoara a reţinut, în esenţă, incidenţa prevederilor art. 651 C. proc. civ., astfel că, faţă de faptul că sediul debitoarei contestatoare este în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, instanţa de executare competentă pentru soluţionarea contestaţiei din speţă este această din urmă instanţă.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a pronunţat sentinţa civilă nr. 7970 din 07.09.2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, în speţă, raportat la art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată la al doilea termen de judecată şi potrivit celor statuate în Decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Hunedoara, devenită competentă prin neinvocarea excepţiei în termenul prevăzut de art. 130 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Hunedoara şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a judeca pricina.

Prioritar, Înalta Curte reţine că excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată, din oficiu, de către Judecătoria Hunedoara, cu respectarea prevederilor art. 130 C. proc. civ., coroborate cu art. 131 alin. (2) din acelaşi cod, având în vedere lipsa dosarului execuţional la primul termen de judecată şi a cererii de amânare formulate la acel termen de intimată.

Obiectul cauzei în privinţa căreia s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă este reprezentat de contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimata B..

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.".

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, prin încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 2593/29.10.2021 a Judecătoriei Hunedoara pronunţată în dosar nr. x/2021, la cererea creditoarei B. împotriva debitoarei A. S.A. a fost încuviinţată executarea silită a dispoziţiilor din titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1920/28.11.2018, pronunţată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr. x/2018, definitivă, prin decizia Curţii de Apel Alba Iulia nr. 226/02.09.2020, pentru realizarea obligaţiei de plată de 1.617,42 CHF, reprezentând dobânda legală aferentă sumelor plătite de creditoare în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive, 10.00 RON taxă legalizare, la care se adaugă cheltuielile de executare silită prin oricare din modalităţile prevăzute de lege.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. 2593/29.10.2021 a Judecătoriei Hunedoara, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, revine acestei instanţe care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 alin. (2) din C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În acest sens, s-a pronunţat şi Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.". Astfel, potrivit celor reţinute în această decizie, s-a statuat că "paragraful 71...ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare."

Aplicând pentru identitate de raţionament aceste statuări şi în speţa de faţă, se reţine că în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Hunedoara, nefiind incidentă o ipoteză de excepţie, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenţei în speţă, în raport de alte criterii, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, şi anume Judecătoria Hunedoara, ca instanţă de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Hunedoara este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.